Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

14 defini╚Ťii pentru depoluat

depolua vt [At: DEX / P: ~lu-a / Pzi: ~u├ęz / E: fr d├ępolluer] A reduce sau a ├«nl─âtura poluarea ori sursele care o provoac─â.
depoluát1 sn [At: MDA ms / E: depolua] Depoluare.
depolu├ít2, ~─â a [At: DEX / P: ~lu-at / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: depolua] (D. atmosfer─â, medii etc.) Din care a fost ├«nl─âturat─â poluarea.
DEPOLU├ü, depoluez, vb. I. Tranz. A reduce sau a ├«nl─âtura poluarea ori sursele care o provoac─â. [Pr.: -lu-a] ÔÇô Din fr. d├ępolluer.
DEPOLU├üT, -─é, depolua╚Ťi, -te, adj. (Despre atmosfer─â, medii etc.) Din care a fost ├«nl─âturat─â poluarea, care a fost purificat. [Pr.: -lu-at] ÔÇô V. depolua.
DEPOLU├ü, depoluez, vb. I. Tranz. A reduce sau a ├«nl─âtura poluarea ori sursele care o provoac─â. [Pr.: -lu-a] ÔÇô Din fr. d├ępolluer.
DEPOLU├üT, -─é, depolua╚Ťi, -te, adj. (Despre atmosfer─â, medii etc.) Din care a fost ├«nl─âturat─â poluarea, care a fost purificat. [Pr.: -lu-at] ÔÇô V. depolua.
depolu├í (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 depolue├íz─â, 1 pl. depoluß║»m (-lu-─âm); conj. prez. 3 s─â depolu├ęze (-lu-e-); ger. depoluß║ąnd (-lu-├ónd)
depolu├í vb. Ôćĺ polua
A depolua Ôëá a polua
DEPOLUÁ vb. I. tr. A înlătura poluarea (aerului, a apei). [Pron. -lu-a. / cf. engl. depollute].
DEPOLU├ü vb. tr. a reduce sau a ├«nl─âtura poluarea mediului ├«nconjur─âtor. (< fr. d├ępolluer)
A DEPOLU├ü ~├ęz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A dezinfecta de substan╚Ťe poluante; a cur─â╚Ťa, ├«nl─âtur├ónd poluarea sau sursele care o provoac─â. [Sil. -lu-a] /<fr. d├ępolluer
depoluá vb. I 1978 (ecol.) A înlătura poluarea (apei, aerului) v. bioenergie (din fr. depolluer; PR 1970; DEX, DN3)

Depoluat dex online | sinonim

Depoluat definitie

Intrare: depolua
depolua verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depoluat
depoluat adjectiv