depoluat definitie

2 intrări

14 definiții pentru depoluat

depolua vt [At: DEX / P: ~lu-a / Pzi: ~uéz / E: fr dépolluer] A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă.
depoluát1 sn [At: MDA ms / E: depolua] Depoluare.
depoluát2, ~ă a [At: DEX / P: ~lu-at / Pl: ~ați, ~e / E: depolua] (D. atmosferă, medii etc.) Din care a fost înlăturată poluarea.
DEPOLUÁ, depoluez, vb. I. Tranz. A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă. [Pr.: -lu-a] – Din fr. dépolluer.
DEPOLUÁT, -Ă, depoluați, -te, adj. (Despre atmosferă, medii etc.) Din care a fost înlăturată poluarea, care a fost purificat. [Pr.: -lu-at] – V. depolua.
DEPOLUÁ, depoluez, vb. I. Tranz. A reduce sau a înlătura poluarea ori sursele care o provoacă. [Pr.: -lu-a] – Din fr. dépolluer.
DEPOLUÁT, -Ă, depoluați, -te, adj. (Despre atmosferă, medii etc.) Din care a fost înlăturată poluarea, care a fost purificat. [Pr.: -lu-at] – V. depolua.
depoluá (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 depolueáză, 1 pl. depoluắm (-lu-ăm); conj. prez. 3 să depoluéze (-lu-e-); ger. depoluấnd (-lu-ând)
depoluá vb. → polua
A depolua ≠ a polua
DEPOLUÁ vb. I. tr. A înlătura poluarea (aerului, a apei). [Pron. -lu-a. / cf. engl. depollute].
DEPOLUÁ vb. tr. a reduce sau a înlătura poluarea mediului înconjurător. (< fr. dépolluer)
A DEPOLUÁ ~éz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A dezinfecta de substanțe poluante; a curăța, înlăturând poluarea sau sursele care o provoacă. [Sil. -lu-a] /<fr. dépolluer
depoluá vb. I 1978 (ecol.) A înlătura poluarea (apei, aerului) v. bioenergie (din fr. depolluer; PR 1970; DEX, DN3)

depoluat dex

Intrare: depolua
depolua verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depoluat
depoluat adjectiv