Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru depoluare

depolua vt [At: DEX / P: ~lu-a / Pzi: ~u├ęz / E: fr d├ępolluer] A reduce sau a ├«nl─âtura poluarea ori sursele care o provoac─â.
depoluáre sf [At: DEX / P: ~lu-a~ / Pl: ~uắri / E: depolua] Reducere sau înlăturare a poluării ori a surselor care o provoacă Si: depoluat1.
DEPOLU├ü, depoluez, vb. I. Tranz. A reduce sau a ├«nl─âtura poluarea ori sursele care o provoac─â. [Pr.: -lu-a] ÔÇô Din fr. d├ępolluer.
DEPOLU├üRE, depolu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a depolua ╚Öi rezultatul ei; purificare. [Pr.: -lu-a-] ÔÇô V. depolua.
DEPOLU├ü, depoluez, vb. I. Tranz. A reduce sau a ├«nl─âtura poluarea ori sursele care o provoac─â. [Pr.: -lu-a] ÔÇô Din fr. d├ępolluer.
DEPOLU├üRE, depolu─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a depolua ╚Öi rezultatul ei; purificare. [Pr.: -lu-a-] ÔÇô V. depolua.
depolu├í (a ~) (-lu-a) vb., ind. prez. 3 depolue├íz─â, 1 pl. depoluß║»m (-lu-─âm); conj. prez. 3 s─â depolu├ęze (-lu-e-); ger. depoluß║ąnd (-lu-├ónd)
depoluáre (-lu-a-) s. f., g.-d. art. depoluắrii; pl. depoluắri
depolu├í vb. Ôćĺ polua
depolu├íre s. f. Ôćĺ poluare
A depolua Ôëá a polua
Depoluare Ôëá poluare
DEPOLUÁ vb. I. tr. A înlătura poluarea (aerului, a apei). [Pron. -lu-a. / cf. engl. depollute].
DEPOLU├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a depolua ╚Öi rezultatul ei; purificare. [Pron. -lu-a-. / < depolua].
DEPOLU├ü vb. tr. a reduce sau a ├«nl─âtura poluarea mediului ├«nconjur─âtor. (< fr. d├ępolluer)
A DEPOLU├ü ~├ęz tranz. (apa, solul, atmosfera etc.) A dezinfecta de substan╚Ťe poluante; a cur─â╚Ťa, ├«nl─âtur├ónd poluarea sau sursele care o provoac─â. [Sil. -lu-a] /<fr. d├ępolluer
depoluá vb. I 1978 (ecol.) A înlătura poluarea (apei, aerului) v. bioenergie (din fr. depolluer; PR 1970; DEX, DN3)
depolu├íre s. f. (ecol.) Ac╚Ťiunea de a depolua, epurare ÔŚŐ ÔÇ×Societatea Bertin, ├«n colaborare cu Elf-Erap, a pus la punct un procedeu mecanic de depoluare ╚Öi recuperare a lichidelor plutitoare pe suprafa╚Ťa apei.ÔÇŁ Cronica 19/70 p. 11. ÔŚŐ ÔÇ×Laserul ├«n strategia depolu─ârii.ÔÇŁ Sc. 31 XI 78 p. 4; v. ╚Öi R.l. 26 III 79 p. 6; v. ╚Öi antipoluare, depoluant (din depolua; cf. fr. d├ępollution, engl. depollution; PR 1961, BD 1968; L. Seche ├«n LR 2/75 p. 176; DEX, DN3)

Depoluare dex online | sinonim

Depoluare definitie

Intrare: depolua
depolua verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depoluare
depoluare substantiv feminin