Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru depolarizare

depolariza vt [At: DEX / Pzi: ~z├ęz / E: fr d├ępolariser] 1 A ├«mpiedica sau a face s─â dispar─â polarizarea chimic─â a electrozilor. 2 A face s─â dispar─â polarizarea unui fascicul de lumin─â.
depolariz├íre sf [At: LTR2 / Pl: ~zß║»ri / E: depolariza] 1 Opera╚Ťie de ├«mpiedicare a polariz─ârii chimice a electrozilor. 2 Pierdere a st─ârii de polarizare a unui fascicul de lumin─â.
DEPOLARIZ├ü, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mpiedica sau a face s─â dispar─â polarizarea chimic─â a electrozilor. 2. A face s─â dispar─â polarizarea unui fascicul de lumin─â. ÔÇô Din fr. d├ępolariser.
DEPOLARIZ├üRE, depolariz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a depolariza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. depolariza.
DEPOLARIZ├ü, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A ├«mpiedica sau a face s─â dispar─â polarizarea chimic─â a electrozilor. 2. A face s─â dispar─â polarizarea unui fascicul de lumin─â. ÔÇô Din fr. d├ępolariser.
DEPOLARIZ├üRE, depolariz─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a depolariza ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. depolariza.
DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. (Fiz.) 1. A împiedica sau a face să dispară (prin procedee chimice sau mecanice) polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină, transformîndu-l în lumină naturală.
DEPOLARIZ├üRE, depolariz─âri, s. f. (Fiz.) Ac╚Ťiunea de a depolariza ╚Öi rezultatul ei.
depolarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 depolarizeáză
depolarizáre s. f., g.-d. art. depolarizắrii; pl. depolarizắri
depolariz├í vb., ind. prez. 1 sg. depolariz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. depolarize├íz─â
depolariz├íre s. f. Ôćĺ polarizare
DEPOLARIZ├üRE s. (CHIM.) depolariza╚Ťie.
A depolariza Ôëá a polariza
DEPOLARIZ├ü vb. I. tr. 1. A ├«mpiedica polarizarea electrozilor. 2. A transforma un fascicul de lumin─â ├«n lumin─â natural─â, f─âc├ónd s─â dispar─â starea lui de polarizare. [Cf. fr. d├ępolariser].
DEPOLARIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a depolariza ╚Ťi rezultatul ei; depolariza╚Ťie. [< depolariza].
DEPOLARIZ├ü vb. tr. 1. a mic╚Öora gradul de polarizare a luminii (sau a altei radia╚Ťii electromagnetice). 2. a ├«mpiedica induc╚Ťia ╚Öi polariza╚Ťia electric─â a unui corp. ÔŚŐ a fr├óna sau a mic╚Öora polarizarea electrozilor. (< fr. d├ępolariser)
A DEPOLARIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se depolarizeze. /<fr. d├ępolariser
A SE DEPOLARIZ├ü se ~e├íz─â intranz. (despre electrozi, fascicule de lumin─â) A pierde capacitatea de polarizare. /<fr. d├ępolariser

Depolarizare dex online | sinonim

Depolarizare definitie

Intrare: depolariza
depolariza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depolarizare
depolarizare substantiv feminin