depolariza vt [At: DEX / Pzi: ~zéz / E: fr dépolariser] 1 A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2 A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină.

DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină. – Din fr. dépolariser.

DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. 1. A împiedica sau a face să dispară polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină. – Din fr. dépolariser.

DEPOLARIZÁ, depolarizez, vb. I. Tranz. (Fiz.) 1. A împiedica sau a face să dispară (prin procedee chimice sau mecanice) polarizarea chimică a electrozilor. 2. A face să dispară polarizarea unui fascicul de lumină, transformîndu-l în lumină naturală.

depolarizá (a ~) vb., ind. prez. 3 depolarizeáză

depolarizá vb., ind. prez. 1 sg. depolarizéz, 3 sg. și pl. depolarizeáză

A depolariza ≠ a polariza

DEPOLARIZÁ vb. I. tr. 1. A împiedica polarizarea electrozilor. 2. A transforma un fascicul de lumină în lumină naturală, făcând să dispară starea lui de polarizare. [Cf. fr. dépolariser].

DEPOLARIZÁ vb. tr. 1. a micșora gradul de polarizare a luminii (sau a altei radiații electromagnetice). 2. a împiedica inducția și polarizația electrică a unui corp. ◊ a frâna sau a micșora polarizarea electrozilor. (< fr. dépolariser)

A DEPOLARIZÁ ~éz tranz. A face să se depolarizeze. /<fr. dépolariser

A SE DEPOLARIZÁ se ~eáză intranz. (despre electrozi, fascicule de lumină) A pierde capacitatea de polarizare. /<fr. dépolariser