deplorábil, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr déplorable] 1 Vrednic de plâns, de compătimit. 2 Care produce o impresie penibilă Cf jalnic, lamentabil.

DEPLORÁBIL, -Ă, deplorabili, -e, adj. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil. – Din fr. déplorable.

DEPLORÁBIL, -Ă, deplorabili, -e, adj. Vrednic de plâns, de compătimit; care produce o impresie penibilă; jalnic, lamentabil. – Din fr. déplorable.

DEPLORÁBIL, -Ă, deplorabili, -e, adj. Care e vrednic de plîns, care face o impresie penibilă, care inspiră milă; jalnic, lamentabil. Vreau să-ți atrag luare-aminte asupra corecturii... Ea este deplorabilă, și atît de deplorabilă încît se taie gustul de-a publica ceva. ALECSANDRI, S. 65.

deplorábil (de-plo-) adj. m., pl. deplorábili; f. deplorábilă, pl. deplorábile

deplorábil adj. m. (sil. -plo-), pl. deplorábili; f. sg. deplorábilă, pl. deplorábile

DEPLORÁBIL adj. jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Era într-o stare ~.)

DEPLORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de plâns, de milă; jalnic, lamentabil. [Cf. fr. déplorable].

DEPLORÁBIL, -Ă adj. vrednic de plâns, de compătimit; jalnic, lamentabil. (< fr. déplorable)

DEPLORÁBIL ~ă (~i, ~e) Care este vrednic de plâns; jalnic. /<fr. déplorable

deplorabil a. de plâns.

*deplorábil, -ă adj. (lat. deplorabilis, dedus din plorabilis). De plîns, jalnic. Regretabil, demn de milă: situațiune deplorabilă. Adv. În mod deplorabil.

DEPLORABIL adj. jalnic, lamentabil, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livr.) mizer, (înv. și reg.) ticălos, (înv.) mișel. (Era într-o stare ~.)