deplora definitie

13 definiții pentru deplora

deplora vt [At: LM / Pzi: deplór / E: fr déplorer] (Rar) A deplânge (1-2).
DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. A deplânge. – Din fr. déplorer.
DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Rar) A deplânge. – Din fr. déplorer.
DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A deplînge.
deplorá (a ~) (de-plo-) vb., ind. prez. 3 deplóră
deplorá vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. deplór, 3 sg. și pl. deplóră
DEPLORÁ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
DEPLORÁ vb. I. tr. (Rar) A deplânge. [P.i. deplór. / < fr. déplorer, it., lat. deplorare].
DEPLORÁ vb. tr. a deplânge. (< fr. déplorer, lat. deplorare)
A DEPLORÁ deplór tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplânge; a jeli; a căina. /<fr. déplorer
deplorà v. a regreta mult.
*deplór, a -á v. tr. (lat. de-plóro, -ploráre. V. ex- și im-plor). Deplîng, compătimesc. Regret, nu aprob.
deplora vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.

deplora dex

Intrare: deplora
deplora verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -plo-