deplora vt [At: LM / Pzi: deplór / E: fr déplorer] (Rar) A deplânge (1-2).

DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. A deplânge. – Din fr. déplorer.

DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Rar) A deplânge. – Din fr. déplorer.

DEPLORÁ, deplór, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A deplînge.

deplorá (a ~) (de-plo-) vb., ind. prez. 3 deplóră

deplorá vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. deplór, 3 sg. și pl. deplóră

DEPLORÁ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.

DEPLORÁ vb. I. tr. (Rar) A deplânge. [P.i. deplór. / < fr. déplorer, it., lat. deplorare].

DEPLORÁ vb. tr. a deplânge. (< fr. déplorer, lat. deplorare)

A DEPLORÁ deplór tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplânge; a jeli; a căina. /<fr. déplorer

deplorà v. a regreta mult.

*deplór, a -á v. tr. (lat. de-plóro, -ploráre. V. ex- și im-plor). Deplîng, compătimesc. Regret, nu aprob.

deplora vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.