Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru deplora

deplora vt [At: LM / Pzi: depl├│r / E: fr d├ęplorer] (Rar) A depl├ónge (1-2).
DEPLOR├ü, depl├│r, vb. I. Tranz. A depl├ónge. ÔÇô Din fr. d├ęplorer.
DEPLOR├ü, depl├│r, vb. I. Tranz. (Rar) A depl├ónge. ÔÇô Din fr. d├ęplorer.
DEPLOR├ü, depl├│r, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A depl├«nge.
deplorá (a ~) (de-plo-) vb., ind. prez. 3 deplóră
deplorá vb. (sil. -plo-), ind. prez. 1 sg. deplór, 3 sg. și pl. deplóră
DEPLORÁ vb. v. căina, compătimi, deplânge, plânge.
DEPLOR├ü vb. I. tr. (Rar) A depl├ónge. [P.i. depl├│r. / < fr. d├ęplorer, it., lat. deplorare].
DEPLOR├ü vb. tr. a depl├ónge. (< fr. d├ęplorer, lat. deplorare)
A DEPLOR├ü depl├│r tranz. (persoane) A trata cu compasiune; a comp─âtimi; a depl├ónge; a jeli; a c─âina. /<fr. d├ęplorer
deplorà v. a regreta mult.
*deplór, a -á v. tr. (lat. de-plóro, -ploráre. V. ex- și im-plor). Deplîng, compătimesc. Regret, nu aprob.
deplora vb. v. CĂINA. COMPĂTIMI. DEPLÎNGE. PLÎNGE.

Deplora dex online | sinonim

Deplora definitie

Intrare: deplora
deplora verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -plo-