Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru deplin─âtate

deplinătáte sfs [At: (a. 1828) URICARIUL III, 36 / E: deplin + -ătate] 1 Dezvoltare completă, integrală. 2 Desăvârșire.
DEPLIN─éT├üTE s. f. Faptul de a fi deplin, des─âv├ór╚Öit; perfec╚Ťiune, plenitudine. ÔÇô Deplin + suf. -─âtate.
DEPLIN─éT├üTE s. f. Faptul de a fi deplin, des─âv├ór╚Öit; perfec╚Ťiune, plenitudine. ÔÇô Deplin + suf. -─âtate.
DEPLIN─éT├üTE s. f. Faptul de a fi deplin; des─âv├«r╚Öire, perfec╚Ťiune, plenitudine. Cum s─â-╚Ťi explic?... Numai cine iube╚Öte drept ╚Öi cinstit simte deplin─âtatea unei asemenea bucurii. D. ZAMFIRESCU, R. 132. Dup─â dou─â s─âpt─âm├«ni de gr─âun╚Ťe ╚Öi de s─âceal─â, Pisicu╚Ťa ÔÇô a╚Öa o botezasem pe iap─â ÔÇô reintrase ├«n deplin─âtatea formelor alese. HOGA╚ś, M. N. 10. Unitatea de caracter ╚Öi punerea ei ├«n eviden╚Ť─â formeaz─â frumuse╚Ťea ╚Öi deplin─âtatea tipului lui Levante. MACEDONSKI, O. IV 73.
deplin─ât├íte (de-pli-) s. f., g.-d. art. deplin─âtß║»╚Ťii
deplin─ât├íte s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. deplin─ât─â╚Ťii
DEPLIN─éT├üTE s. 1. integritate, plenitudine. (├Än ~ facult─â╚Ťilor mintale.) 2. v. des─âv├ór╚Öire.
DEPLINĂTÁTE f. Caracter deplin; plenitudine; plinătate. /deplin + suf. ~ătate
*deplin─ât├íte f. (d. deplin). Calitatea de a fi deplin, plenitudine, perfec╚Ťiune: a fi ├«n deplin─âtatea s─ân─ât─â╚Ťi─ş, a ajunge la deplin─âtatea min╚Ťi─ş.
DEPLIN─éTATE s. 1. integritate, plenitudine. (├Än ~ facult─â╚Ťilor mintale.) 2. des─âv├«r╚Öire, plenitudine, plin─âtate, (├«nv.) plin─âciune, plineal─â. (Sentiment de ~.)

Deplin─âtate dex online | sinonim

Deplin─âtate definitie

Intrare: deplin─âtate
deplin─âtate substantiv feminin
  • silabisire: -pli-