Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

29 defini╚Ťii pentru deplasat

deplas├í [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 95 / Pzi: ~s├ęz / E: fr d├ęplacer] 1 vt A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc ╚Öi a-l pune ├«n altul Si: a muta. 2 vt (Fig) A abate, ├«ntr-o dezbatere, discu╚Ťia asupra altei chestiuni. 3 vr A se duce undeva (├«n interes de serviciu). 4 vr A se mi╚Öca din pozi╚Ťia ini╚Ťial─â Cf a aluneca, a se disloca.
deplasát1 sn [At: MDA ms / E: deplasa] 1-3 Deplasare (1-2,4).
deplas├ít2, ~─â a [At: CAZIMIR, GR. 135 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: deplasa] 1 Care nu se (mai) afl─â la locul lui. 2 (Iuz; ├«s) Persoane ~e Persoane care, p─âr─âsindu-╚Öi ╚Ťara, din motive politice, ├«n timpul ultimului r─âzboi mondial, au dus o campanie de ponegrire a regimului ei democratic, cu sprijinul efectiv al guvernelor reac╚Ťionare. 3 (Fig; d. oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Care nu este a╚Öa cum se cuvine ├«n raport cu situa╚Ťia, cu momentul dat Cf nepotrivit, necuviincios.
DEPLAS├ü, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc ╚Öi a-l pune ├«n altul, a-i schimba locul; a muta. ÔÖŽ Refl. A se mi╚Öca din pozi╚Ťia ini╚Ťial─â; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (├«n interes de serviciu). ÔÇô Din fr. d├ęplacer.
DEPLAS├üT, -─é, deplasa╚Ťi, -te, adj. Care nu se afl─â la locul lui. ÔÖŽ (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Care nu este a╚Öa cum se cuvine ├«n raport cu situa╚Ťia, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. ÔÇô V. deplasa. Cf. fr. d├ęplac├ę.
DEPLAS├ü, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc ╚Öi a-l pune ├«n altul, a-i schimba locul; a muta. ÔÖŽ Refl. A se mi╚Öca din pozi╚Ťia ini╚Ťial─â; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (├«n interes de serviciu). ÔÇô Din fr. d├ęplacer.
DEPLAS├üT, -─é, deplasa╚Ťi, -te, adj. Care nu se afl─â la locul lui. ÔÖŽ (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Care nu este a╚Öa cum se cuvine ├«n raport cu situa╚Ťia, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. ÔÇô V. deplasa. Cf. fr. d├ęplac├ę.
DEPLAS├ü, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva din locul ├«n care se g─âse╚Öte ╚Öi a-l pune ├«n alt loc, a schimba locul unui obiect sau al unei persoane; a muta. Ema... ├«i tot deplaseaz─â pe cei din fa╚Ťa ei ca s─â vad─â mai bine sala. CAMIL PETRESCU, T. II 95. El rezist─â pu╚Ťin, cum ar rezista un bolnav c─âruia ii deplasezi o m├«n─â scr├«ntit─â. SEBASTIAN, T. 90. 2. Refl. (Despre func╚Ťionari ├«n exerci╚Ťiul func╚Ťiunii) A se duce undeva pentru a face o cercetare, pentru a lucra ├«n interes de serviciu. Judec─âtorul s-a deplasat la locul crimei. O echip─â sanitar─â se va deplasa pe teren pentru depistarea bolnavilor. ÔÖŽ A trece dintr-o pozi╚Ťie ├«n alta, a aluneca; a se disloca. Terenuri care se deplaseaz─â. I s-a deplasat un rinichi. Ôľş Mase compacte de aer, deplas├«ndu-se cu o vitez─â ├«ngrozitoare... lovesc n─âprasnic muntele, ├«ncerc├«nd s─â-l distrug─â. BOGZA, C. O. 57.
DEPLAS├üT, -─é, deplasa╚Ťi, -te, adj. (Despre persoane) Care nu se afl─â sau care are impresia c─â nu se afl─â la locul lui. M─â g─âsesc l├«ng─â aceast─â mic─â dram─â amoroas─â, ridicul ╚Öi deplasat. CAMIL PETRESCU, U. N. 114. Am crezut, tinere prietin, c─â m─â sim╚Ťeam deplasat numai aci. C. PETRESCU, C. V. 244. ÔÖŽ (Despre persoane ╚Öi despre manifest─ârile lor) Care nu e a╚Öa cum trebuie, cum se cuvine, cum se cere s─â fie; nepotrivit. Intransigen╚Ťa mea, care azi mi se pare deplasat─â, era a╚Ť├«╚Ťat─â ╚Öi de tonul imperios... al interpretei principale. CAMIL PETRESCU, T. III 491. Nici un actor n-a fost deplasat ├«n rol. C. PETRESCU, C. V. 253.
deplasá (a ~) (de-pla-) vb., ind. prez. 3 deplaseáză
*deplas├ít (de-pla-) adj. m., pl. deplas├í╚Ťi; f. deplas├ít─â, pl. deplas├íte
deplas├í vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. deplas├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deplase├íz─â
deplas├ít adj. m., pl. deplas├í╚Ťi; f. sg. deplas├ít─â, pl. deplas├íte
DEPLAS├ü vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pa╚Öi ├«napoi.) 4. v. duce. 5. a (se) cl─âtina, a (se) clinti, a (se) mi╚Öca, a (se) muta, a (se) urni, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) sminti, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) cl─âti, (Mold. ╚Öi Transilv.) a (se) v├ó╚Öca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gur─â.) 7. a mi╚Öca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gur─â.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a ├«mpinge, a m├óna. (V├óntul ~ departe frunzele c─âzute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. ac╚Ťiona. 14. v. schimba.
DEPLASÁT adj. v. luxat.
DEPLASÁT adj. v. distonant, inadecvat, inoportun, neadecvat, necorespunzător, neoportun, nepotrivit.
DEPLAS├ü vb. I. 1. tr., refl. A(-╚Öi) schimba locul, a (se) mi╚Öca din loc; a (se) muta. ÔÖŽ A aluneca sau a face s─â alunece; a (se) disloca. 2. refl. A merge, a pleca undeva pentru un timp limitat (├«n interes de serviciu). [< fr. d├ęplacer].
DEPLAS├üT, -─é adj. Care nu se afl─â la locul lui. ÔÖŽ Nepotrivit, nelalocul s─âu; (fig. necuviincios. [< deplasa].
DEPLAS├ü vb. I. tr., refl. 1. a(-╚Öi) schimba locul, a (se) mi╚Öca din loc. 2. a face s─â alunece, a aluneca; a (se) disloca. II. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat. (< fr. d├ęplacer)
DEPLASÁT, -Ă adj. 1. care nu se află la locul lui. 2. (despre oameni și manifestările lor) nepotrivit, nelalocul său; (fig.) necuviincios. (< deplasa)
A DEPLAS├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane, obiecte) A scoate dintr-o anumit─â stare sau pozi╚Ťie; a schimba dintr-un loc ├«n altul; a muta. 2) A face s─â se deplaseze. /<fr. d├ęplacer
A SE DEPLAS├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre persoane) A pleca ├«n alt─â localitate (├«n interes de serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-╚Öi schimba pozi╚Ťia ini╚Ťial─â; a se disloca; a aluneca. /<fr. d├ęplacer
DEPLAS├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A DEPLASA ╚Öi A SE DEPLASA. 2) fig. Care nu este potrivit cu situa╚Ťia sau cu momentul dat; nepotrivit. 3) fig. Care vine ├«n contradic╚Ťie cu buna-cuviin╚Ť─â; contrar bunului-sim╚Ť; deloial. Vorbe ~te. /v. a deplasa
deplasat a. 1. care nu-i la locul s─âu; 2. fig. nepotrivit: vorb─â deplasat─â.
*deplas├ít, -─â adj. (fr. d├ę-place). Dislocat. Fig. Contrar convenien╚Ťelor, nepotrivit: vorb─â deplasat─â. Adv. ├Än mod deplasat: a te purta deplasat. V. de╚Ö─ân╚Ťat.
*deplas├ęz v. tr. (fr. d├ę-placer, d. place, loc, pia╚Ť─â. V. plasez, p─şa╚Ť─â). Disloc, scot din loc. Deplasez o chestiune, schimb vorba ca s─â scap de r─âspuns. V. refl. M─â mi╚Öc, m─â duc undeva: nu m─â deplasez din ora╚Ö.
DEPLASA vb. 1. a se duce, a merge, a se mi╚Öca, a umbla, (pop.) a se purta (Se ~ pu╚Ťin prin gr─âdin─â.) 2. a (se) muta, a (se) str─âmuta, (├«nv. ╚Öi reg,) a (se) petrece. (Se ~ dintr-un loc ├«n altul.) 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pa╚Öi ├«napoi.) 4. a se duce, a se transporta. (S-a ~ la fa╚Ťa locului.) 5. a (se) cl─âtina, a (se) clinti, a (se) mi╚Öca, a (se) muta, a (se) urni, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) sminti, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) cl─âti, (Mold. ╚Öi Transilv.) a (se) v├«╚Öca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gur─â.) 7. a mi╚Öca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gur─â.) 8. a (se) circula, a (se) merge, a (se) umbla. (O arter─â pe care se ~ multe vehicule; se ~ singur, ne├«nso╚Ťit.) 9. a trece. (Proiectilul se ~ prin aer.) 10. a m├«na. (V├«ntul ~ departe frunzele.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. (MED.) a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scr├«nti, a (se) suci, (rar) a (se) r─âsuci, (├«nv. si reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. ╚Öi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (╚śi-a ~ osul um─ârului.) 13. (TEHN.) a ac╚Ťiona, a mi╚Öca. (Remorca este ~ de un tractor.) 14. a (se) muta, a (se) schimba. (Accentul s-a ~ pe ultima silab─â.)
DEPLASAT adj. (MED.) dezarticulat, dislocat, luxat, scrîntit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Un os ~.)
deplasat adj. v. DISTONANT. INADECVAT. INOPORTUN. NEADECVAT. NECORESPUNZ─éTOR. NEOPORTUN. NEPOTRIVIT.

Deplasat dex online | sinonim

Deplasat definitie

Intrare: deplasa
deplasa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pla-
Intrare: deplasat
deplasat adjectiv