deplasat definitie

2 intrări

29 definiții pentru deplasat

deplasá [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 95 / Pzi: ~séz / E: fr déplacer] 1 vt A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul Si: a muta. 2 vt (Fig) A abate, într-o dezbatere, discuția asupra altei chestiuni. 3 vr A se duce undeva (în interes de serviciu). 4 vr A se mișca din poziția inițială Cf a aluneca, a se disloca.
deplasát1 sn [At: MDA ms / E: deplasa] 1-3 Deplasare (1-2,4).
deplasát2, ~ă a [At: CAZIMIR, GR. 135 / Pl: ~ați, ~e / E: deplasa] 1 Care nu se (mai) află la locul lui. 2 (Iuz; îs) Persoane ~e Persoane care, părăsindu-și țara, din motive politice, în timpul ultimului război mondial, au dus o campanie de ponegrire a regimului ei democratic, cu sprijinul efectiv al guvernelor reacționare. 3 (Fig; d. oameni și manifestările lor) Care nu este așa cum se cuvine în raport cu situația, cu momentul dat Cf nepotrivit, necuviincios.
DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se mișca din poziția inițială; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din fr. déplacer.
DEPLASÁT, -Ă, deplasați, -te, adj. Care nu se află la locul lui. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este așa cum se cuvine în raport cu situația, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. – V. deplasa. Cf. fr. déplacé.
DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se mișca din poziția inițială; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din fr. déplacer.
DEPLASÁT, -Ă, deplasați, -te, adj. Care nu se află la locul lui. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Care nu este așa cum se cuvine în raport cu situația, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. – V. deplasa. Cf. fr. déplacé.
DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva din locul în care se găsește și a-l pune în alt loc, a schimba locul unui obiect sau al unei persoane; a muta. Ema... îi tot deplasează pe cei din fața ei ca să vadă mai bine sala. CAMIL PETRESCU, T. II 95. El rezistă puțin, cum ar rezista un bolnav căruia ii deplasezi o mînă scrîntită. SEBASTIAN, T. 90. 2. Refl. (Despre funcționari în exercițiul funcțiunii) A se duce undeva pentru a face o cercetare, pentru a lucra în interes de serviciu. Judecătorul s-a deplasat la locul crimei. O echipă sanitară se va deplasa pe teren pentru depistarea bolnavilor. ♦ A trece dintr-o poziție în alta, a aluneca; a se disloca. Terenuri care se deplasează. I s-a deplasat un rinichi. ▭ Mase compacte de aer, deplasîndu-se cu o viteză îngrozitoare... lovesc năprasnic muntele, încercînd să-l distrugă. BOGZA, C. O. 57.
DEPLASÁT, -Ă, deplasați, -te, adj. (Despre persoane) Care nu se află sau care are impresia că nu se află la locul lui. Mă găsesc lîngă această mică dramă amoroasă, ridicul și deplasat. CAMIL PETRESCU, U. N. 114. Am crezut, tinere prietin, că mă simțeam deplasat numai aci. C. PETRESCU, C. V. 244. ♦ (Despre persoane și despre manifestările lor) Care nu e așa cum trebuie, cum se cuvine, cum se cere să fie; nepotrivit. Intransigența mea, care azi mi se pare deplasată, era ațîțată și de tonul imperios... al interpretei principale. CAMIL PETRESCU, T. III 491. Nici un actor n-a fost deplasat în rol. C. PETRESCU, C. V. 253.
deplasá (a ~) (de-pla-) vb., ind. prez. 3 deplaseáză
*deplasát (de-pla-) adj. m., pl. deplasáți; f. deplasátă, pl. deplasáte
deplasá vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. deplaséz, 3 sg. și pl. deplaseáză
deplasát adj. m., pl. deplasáți; f. sg. deplasátă, pl. deplasáte
DEPLASÁ vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 4. v. duce. 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vâșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mișca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a împinge, a mâna. (Vântul ~ departe frunzele căzute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. acționa. 14. v. schimba.
DEPLASÁT adj. v. luxat.
DEPLASÁT adj. v. distonant, inadecvat, inoportun, neadecvat, necorespunzător, neoportun, nepotrivit.
DEPLASÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc; a (se) muta. ♦ A aluneca sau a face să alunece; a (se) disloca. 2. refl. A merge, a pleca undeva pentru un timp limitat (în interes de serviciu). [< fr. déplacer].
DEPLASÁT, -Ă adj. Care nu se află la locul lui. ♦ Nepotrivit, nelalocul său; (fig. necuviincios. [< deplasa].
DEPLASÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc. 2. a face să alunece, a aluneca; a (se) disloca. II. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat. (< fr. déplacer)
DEPLASÁT, -Ă adj. 1. care nu se află la locul lui. 2. (despre oameni și manifestările lor) nepotrivit, nelalocul său; (fig.) necuviincios. (< deplasa)
A DEPLASÁ ~éz tranz. 1) (persoane, obiecte) A scoate dintr-o anumită stare sau poziție; a schimba dintr-un loc în altul; a muta. 2) A face să se deplaseze. /<fr. déplacer
A SE DEPLASÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A pleca în altă localitate (în interes de serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-și schimba poziția inițială; a se disloca; a aluneca. /<fr. déplacer
DEPLASÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEPLASA și A SE DEPLASA. 2) fig. Care nu este potrivit cu situația sau cu momentul dat; nepotrivit. 3) fig. Care vine în contradicție cu buna-cuviință; contrar bunului-simț; deloial. Vorbe ~te. /v. a deplasa
deplasat a. 1. care nu-i la locul său; 2. fig. nepotrivit: vorbă deplasată.
*deplasát, -ă adj. (fr. dé-place). Dislocat. Fig. Contrar conveniențelor, nepotrivit: vorbă deplasată. Adv. În mod deplasat: a te purta deplasat. V. deșănțat.
*deplaséz v. tr. (fr. dé-placer, d. place, loc, piață. V. plasez, pĭață). Disloc, scot din loc. Deplasez o chestiune, schimb vorba ca să scap de răspuns. V. refl. Mă mișc, mă duc undeva: nu mă deplasez din oraș.
DEPLASA vb. 1. a se duce, a merge, a se mișca, a umbla, (pop.) a se purta (Se ~ puțin prin grădină.) 2. a (se) muta, a (se) strămuta, (înv. și reg,) a (se) petrece. (Se ~ dintr-un loc în altul.) 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 4. a se duce, a se transporta. (S-a ~ la fața locului.) 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vîșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mișca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. a (se) circula, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care se ~ multe vehicule; se ~ singur, neînsoțit.) 9. a trece. (Proiectilul se ~ prin aer.) 10. a mîna. (Vîntul ~ departe frunzele.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. (MED.) a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. si reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.) 13. (TEHN.) a acționa, a mișca. (Remorca este ~ de un tractor.) 14. a (se) muta, a (se) schimba. (Accentul s-a ~ pe ultima silabă.)
DEPLASAT adj. (MED.) dezarticulat, dislocat, luxat, scrîntit, sucit, (rar) răsucit, (prin vestul Munt.) proclintit. (Un os ~.)
deplasat adj. v. DISTONANT. INADECVAT. INOPORTUN. NEADECVAT. NECORESPUNZĂTOR. NEOPORTUN. NEPOTRIVIT.

deplasat dex

Intrare: deplasa
deplasa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pla-
Intrare: deplasat
deplasat adjectiv