Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru deplasare

deplas├í [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 95 / Pzi: ~s├ęz / E: fr d├ęplacer] 1 vt A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc ╚Öi a-l pune ├«n altul Si: a muta. 2 vt (Fig) A abate, ├«ntr-o dezbatere, discu╚Ťia asupra altei chestiuni. 3 vr A se duce undeva (├«n interes de serviciu). 4 vr A se mi╚Öca din pozi╚Ťia ini╚Ťial─â Cf a aluneca, a se disloca.
deplas├íre sf [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 24 / Pl: ~sß║»ri / E: deplasa] 1 Mutare (a unui obiect sau a unei persoane) dintr-un loc ├«n altul Si: deplasat1 (1). 2 (Fig) Abatere a unei discu╚Ťii, ├«n cadrul unei dezbateri, asupra altei chestiuni Si: deplasat1 (2). 3 (├Älav) ├Än ~ ├Än c─âl─âtorie pentru interes de serviciu. 4 Mi╚Öcare din pozi╚Ťia ini╚Ťial─â Si: deplasat1 (3) Cf alunecare, dislocare.
DEPLAS├ü, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc ╚Öi a-l pune ├«n altul, a-i schimba locul; a muta. ÔÖŽ Refl. A se mi╚Öca din pozi╚Ťia ini╚Ťial─â; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (├«n interes de serviciu). ÔÇô Din fr. d├ęplacer.
DEPLAS├üRE, deplas─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deplasa ╚Öi rezultatul ei. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än deplasare = ├«n c─âl─âtorie pentru interes de serviciu. ÔÇô V. deplasa.
DEPLAS├ü, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc ╚Öi a-l pune ├«n altul, a-i schimba locul; a muta. ÔÖŽ Refl. A se mi╚Öca din pozi╚Ťia ini╚Ťial─â; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (├«n interes de serviciu). ÔÇô Din fr. d├ęplacer.
DEPLAS├üRE, deplas─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deplasa ╚Öi rezultatul ei. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än deplasare = ├«n c─âl─âtorie pentru interes de serviciu. ÔÇô V. deplasa.
DEPLAS├ü, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva din locul ├«n care se g─âse╚Öte ╚Öi a-l pune ├«n alt loc, a schimba locul unui obiect sau al unei persoane; a muta. Ema... ├«i tot deplaseaz─â pe cei din fa╚Ťa ei ca s─â vad─â mai bine sala. CAMIL PETRESCU, T. II 95. El rezist─â pu╚Ťin, cum ar rezista un bolnav c─âruia ii deplasezi o m├«n─â scr├«ntit─â. SEBASTIAN, T. 90. 2. Refl. (Despre func╚Ťionari ├«n exerci╚Ťiul func╚Ťiunii) A se duce undeva pentru a face o cercetare, pentru a lucra ├«n interes de serviciu. Judec─âtorul s-a deplasat la locul crimei. O echip─â sanitar─â se va deplasa pe teren pentru depistarea bolnavilor. ÔÖŽ A trece dintr-o pozi╚Ťie ├«n alta, a aluneca; a se disloca. Terenuri care se deplaseaz─â. I s-a deplasat un rinichi. Ôľş Mase compacte de aer, deplas├«ndu-se cu o vitez─â ├«ngrozitoare... lovesc n─âprasnic muntele, ├«ncerc├«nd s─â-l distrug─â. BOGZA, C. O. 57.
DEPLAS├üRE, deplas─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deplasa ╚Öi rezultatul ei. Diurne pentru deplas─âri. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än deplasare = ├«n c─âl─âtorie ├«n alt─â localitate (pentru interes de serviciu). Se afl─â ├«n deplasare de dou─â s─âpt─âm├«ni. ÔŚŐ Fig. To╚Ťi autorii s├«nt... de acord c─â e ├«n lume acum o deplasare categoric─â ┬źspre st├«nga┬╗. CAMIL PETRESCU, T. I 24.
deplasá (a ~) (de-pla-) vb., ind. prez. 3 deplaseáză
deplasáre (de-pla-) s. f., g.-d. art. deplasắrii; pl. deplasắri
deplas├í vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. deplas├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deplase├íz─â
deplas├íre s. f. (sil. -pla-) Ôćĺ plasare
DEPLAS├ü vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pa╚Öi ├«napoi.) 4. v. duce. 5. a (se) cl─âtina, a (se) clinti, a (se) mi╚Öca, a (se) muta, a (se) urni, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) sminti, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) cl─âti, (Mold. ╚Öi Transilv.) a (se) v├ó╚Öca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gur─â.) 7. a mi╚Öca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gur─â.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a ├«mpinge, a m├óna. (V├óntul ~ departe frunzele c─âzute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. ac╚Ťiona. 14. v. schimba.
DEPLAS├üRE s. 1. v. mers. 2. mi╚Öcare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. v. c─âl─âtorie. 4. v. curs─â. 5. v. mutare. 6. v. locomo╚Ťie. 7. v. circula╚Ťie. 8. v. clintire. 9. trecere. (~ lunii pe cer.) 10. alunecare. (~ unor straturi argiloase.) 11. v. luxa╚Ťie. 12. v. schimbare.
DEPLAS├ü vb. I. 1. tr., refl. A(-╚Öi) schimba locul, a (se) mi╚Öca din loc; a (se) muta. ÔÖŽ A aluneca sau a face s─â alunece; a (se) disloca. 2. refl. A merge, a pleca undeva pentru un timp limitat (├«n interes de serviciu). [< fr. d├ęplacer].
DEPLAS├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) deplasa ╚Öi rezultatul ei; (concr.) timpul ╚Öi locul ├«n care se deplaseaz─â cineva. ÔŚŐ ├Än deplasare = ├«n c─âl─âtorie pentru interes de serviciu. [< deplasa].
DEPLAS├ü vb. I. tr., refl. 1. a(-╚Öi) schimba locul, a (se) mi╚Öca din loc. 2. a face s─â alunece, a aluneca; a (se) disloca. II. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat. (< fr. d├ęplacer)
DEPLAS├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) deplasa; timpul ╚Öi locul ├«n care se deplaseaz─â cineva. ÔÖŽ ├«n ~ = ├«n c─âl─âtorie ├«n interes de serviciu. 2. (astr.) ~ spre ro╚Öu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice ├«nspre marginea ro╚Öie a spectrului ├«n compara╚Ťie cu liniile spectrale ale surselor terestre. (< deplasa)
A DEPLAS├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane, obiecte) A scoate dintr-o anumit─â stare sau pozi╚Ťie; a schimba dintr-un loc ├«n altul; a muta. 2) A face s─â se deplaseze. /<fr. d├ęplacer
A SE DEPLAS├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre persoane) A pleca ├«n alt─â localitate (├«n interes de serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-╚Öi schimba pozi╚Ťia ini╚Ťial─â; a se disloca; a aluneca. /<fr. d├ęplacer
*deplas├ęz v. tr. (fr. d├ę-placer, d. place, loc, pia╚Ť─â. V. plasez, p─şa╚Ť─â). Disloc, scot din loc. Deplasez o chestiune, schimb vorba ca s─â scap de r─âspuns. V. refl. M─â mi╚Öc, m─â duc undeva: nu m─â deplasez din ora╚Ö.
DEPLASA vb. 1. a se duce, a merge, a se mi╚Öca, a umbla, (pop.) a se purta (Se ~ pu╚Ťin prin gr─âdin─â.) 2. a (se) muta, a (se) str─âmuta, (├«nv. ╚Öi reg,) a (se) petrece. (Se ~ dintr-un loc ├«n altul.) 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pa╚Öi ├«napoi.) 4. a se duce, a se transporta. (S-a ~ la fa╚Ťa locului.) 5. a (se) cl─âtina, a (se) clinti, a (se) mi╚Öca, a (se) muta, a (se) urni, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) sminti, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) cl─âti, (Mold. ╚Öi Transilv.) a (se) v├«╚Öca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gur─â.) 7. a mi╚Öca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gur─â.) 8. a (se) circula, a (se) merge, a (se) umbla. (O arter─â pe care se ~ multe vehicule; se ~ singur, ne├«nso╚Ťit.) 9. a trece. (Proiectilul se ~ prin aer.) 10. a m├«na. (V├«ntul ~ departe frunzele.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. (MED.) a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scr├«nti, a (se) suci, (rar) a (se) r─âsuci, (├«nv. si reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. ╚Öi Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (╚śi-a ~ osul um─ârului.) 13. (TEHN.) a ac╚Ťiona, a mi╚Öca. (Remorca este ~ de un tractor.) 14. a (se) muta, a (se) schimba. (Accentul s-a ~ pe ultima silab─â.)
DEPLASARE s. 1. mergere, mers, mi╚Öcare. (~ lui prin gr─âdin─â.) 2. mi╚Öcare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. c─âl─âtorie, drum, voiaj, (├«nv.) plimbare, umblet. (O ~ lung─â ╚Öi obositoare.) 4. curs─â, drum. (La prima ~, camionul s-a dovedit corespunz─âtor.) 5. mutare, str─âmutare. (~ dintr-un loc ├«n altul.) 6. (FIZIOL.) locomo╚Ťie. (Organe de ~.) 7. circula╚Ťie, mi╚Öcare. (~ sevei ├«n plante.) 8. cl─âtinare, clintire, mi╚Öcare, mutare, urnire, (├«nv. ╚Öi reg.) cl─âtire. (~ din loc a unui bolovan.) 9. trecere. (~ lunii pe cer.) 10. alunecare. (~ unor straturi argiloase.) 11. (MED.) dezarticulare, dezarticula╚Ťie, dislocare, luxare, luxa╚Ťie, scr├«nteal─â, scr├«ntire, scr├«ntitur─â, sucire, (rar) r─âsucire, sucitur─â, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteal─â, proclintire. (~ osului humeral.) 12. mutare, schimbare. (~ accentului pe alt─â vocal─â a cuv├«ntului.)
ASIGURAREA DEPLAS─éRII AERONAVELOR ansamblul ac╚Ťiunilor echipajului aeronavei ╚Öi a controlorilor de trafic aerian urm─ârind permanenta cunoa╚Ötere a pozi╚Ťiei aeronavei ├«n aer, asigurarea securit─â╚Ťii ╚Öi preciziei zborului pe traiectul stabilit cu privire la: vitez─â, direc╚Ťie, ├«n─âl╚Ťime ╚Öi timpul obligat.
DEPLASAREA TRUPELOR PRIN TRANSPORT AERIAN ac╚Ťiunea trupelor de dislocare ├«ntr-un alt raion, de executare a unei manevre sau de intrare ├«ntr-un dispozitiv de lupt─â executat─â pe calea aerului ├«n scopul p─âstr─ârii capacit─â╚Ťii complete de lupt─â ├«n vederea ├«mplinirii unei misiuni. Acest procedeu este stabilit de un e╚Öalon superior ├«n raport de situa╚Ťia tactic-operativ─â, misiune ╚Öi condi╚Ťii specifice legate de menajarea resurselor ma╚Öinilor de lupt─â, mijloace de transport, starea vremii etc.

Deplasare dex online | sinonim

Deplasare definitie

Intrare: deplasa
deplasa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pla-
Intrare: deplasare
deplasare substantiv feminin
  • silabisire: -pla-