deplasare definitie

2 intrări

25 definiții pentru deplasare

deplasá [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 95 / Pzi: ~séz / E: fr déplacer] 1 vt A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul Si: a muta. 2 vt (Fig) A abate, într-o dezbatere, discuția asupra altei chestiuni. 3 vr A se duce undeva (în interes de serviciu). 4 vr A se mișca din poziția inițială Cf a aluneca, a se disloca.
deplasáre sf [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 24 / Pl: ~sắri / E: deplasa] 1 Mutare (a unui obiect sau a unei persoane) dintr-un loc în altul Si: deplasat1 (1). 2 (Fig) Abatere a unei discuții, în cadrul unei dezbateri, asupra altei chestiuni Si: deplasat1 (2). 3 (Îlav) În ~ În călătorie pentru interes de serviciu. 4 Mișcare din poziția inițială Si: deplasat1 (3) Cf alunecare, dislocare.
DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se mișca din poziția inițială; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din fr. déplacer.
DEPLASÁRE, deplasări, s. f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. – V. deplasa.
DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l pune în altul, a-i schimba locul; a muta. ♦ Refl. A se mișca din poziția inițială; a aluneca; a se disloca. 2. Refl. A se duce undeva (în interes de serviciu). – Din fr. déplacer.
DEPLASÁRE, deplasări, s. f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. – V. deplasa.
DEPLASÁ, deplasez, vb. I. 1. Tranz. A lua ceva sau pe cineva din locul în care se găsește și a-l pune în alt loc, a schimba locul unui obiect sau al unei persoane; a muta. Ema... îi tot deplasează pe cei din fața ei ca să vadă mai bine sala. CAMIL PETRESCU, T. II 95. El rezistă puțin, cum ar rezista un bolnav căruia ii deplasezi o mînă scrîntită. SEBASTIAN, T. 90. 2. Refl. (Despre funcționari în exercițiul funcțiunii) A se duce undeva pentru a face o cercetare, pentru a lucra în interes de serviciu. Judecătorul s-a deplasat la locul crimei. O echipă sanitară se va deplasa pe teren pentru depistarea bolnavilor. ♦ A trece dintr-o poziție în alta, a aluneca; a se disloca. Terenuri care se deplasează. I s-a deplasat un rinichi. ▭ Mase compacte de aer, deplasîndu-se cu o viteză îngrozitoare... lovesc năprasnic muntele, încercînd să-l distrugă. BOGZA, C. O. 57.
DEPLASÁRE, deplasări, s. f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei. Diurne pentru deplasări. ◊ Loc. adv. În deplasare = în călătorie în altă localitate (pentru interes de serviciu). Se află în deplasare de două săptămîni. ◊ Fig. Toți autorii sînt... de acord că e în lume acum o deplasare categorică «spre stînga». CAMIL PETRESCU, T. I 24.
deplasá (a ~) (de-pla-) vb., ind. prez. 3 deplaseáză
deplasáre (de-pla-) s. f., g.-d. art. deplasắrii; pl. deplasắri
deplasá vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. deplaséz, 3 sg. și pl. deplaseáză
deplasáre s. f. (sil. -pla-) → plasare
DEPLASÁ vb. 1. v. merge. 2. v. muta. 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 4. v. duce. 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vâșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mișca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. v. circula. 9. v. trece. 10. a împinge, a mâna. (Vântul ~ departe frunzele căzute.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. v. luxa. 13. v. acționa. 14. v. schimba.
DEPLASÁRE s. 1. v. mers. 2. mișcare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. v. călătorie. 4. v. cursă. 5. v. mutare. 6. v. locomoție. 7. v. circulație. 8. v. clintire. 9. trecere. (~ lunii pe cer.) 10. alunecare. (~ unor straturi argiloase.) 11. v. luxație. 12. v. schimbare.
DEPLASÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc; a (se) muta. ♦ A aluneca sau a face să alunece; a (se) disloca. 2. refl. A merge, a pleca undeva pentru un timp limitat (în interes de serviciu). [< fr. déplacer].
DEPLASÁRE s.f. Acțiunea de a (se) deplasa și rezultatul ei; (concr.) timpul și locul în care se deplasează cineva. ◊ În deplasare = în călătorie pentru interes de serviciu. [< deplasa].
DEPLASÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) schimba locul, a (se) mișca din loc. 2. a face să alunece, a aluneca; a (se) disloca. II. refl. a pleca undeva pentru un timp limitat. (< fr. déplacer)
DEPLASÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) deplasa; timpul și locul în care se deplasează cineva. ♦ în ~ = în călătorie în interes de serviciu. 2. (astr.) ~ spre roșu = deplasare a liniilor spectrale ale nebuloaselor extragalactice înspre marginea roșie a spectrului în comparație cu liniile spectrale ale surselor terestre. (< deplasa)
A DEPLASÁ ~éz tranz. 1) (persoane, obiecte) A scoate dintr-o anumită stare sau poziție; a schimba dintr-un loc în altul; a muta. 2) A face să se deplaseze. /<fr. déplacer
A SE DEPLASÁ mă ~éz intranz. 1) (despre persoane) A pleca în altă localitate (în interes de serviciu). 2) (despre terenuri, obiecte) A-și schimba poziția inițială; a se disloca; a aluneca. /<fr. déplacer
*deplaséz v. tr. (fr. dé-placer, d. place, loc, piață. V. plasez, pĭață). Disloc, scot din loc. Deplasez o chestiune, schimb vorba ca să scap de răspuns. V. refl. Mă mișc, mă duc undeva: nu mă deplasez din oraș.
DEPLASA vb. 1. a se duce, a merge, a se mișca, a umbla, (pop.) a se purta (Se ~ puțin prin grădină.) 2. a (se) muta, a (se) strămuta, (înv. și reg,) a (se) petrece. (Se ~ dintr-un loc în altul.) 3. a se da, a se duce, a merge. (Se ~ cu doi pași înapoi.) 4. a se duce, a se transporta. (S-a ~ la fața locului.) 5. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) mișca, a (se) muta, a (se) urni, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vîșca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.) 6. a duce. (A ~ lingura la gură.) 7. a mișca, a muta, a plimba. (~ bomboana prin gură.) 8. a (se) circula, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care se ~ multe vehicule; se ~ singur, neînsoțit.) 9. a trece. (Proiectilul se ~ prin aer.) 10. a mîna. (Vîntul ~ departe frunzele.) 11. a aluneca. (Un strat de roci s-a ~.) 12. (MED.) a (se) dezarticula, a (se) disloca, a (se) luxa, a (se) scrînti, a (se) suci, (rar) a (se) răsuci, (înv. si reg.) a (se) sminti, (reg.) a (se) strica, (prin Transilv.) a (se) muruli, (Transilv.) a (se) pica, (prin Transilv. și Bucov.) a (se) preti, (prin vestul Munt.) a (se) proclinti. (Și-a ~ osul umărului.) 13. (TEHN.) a acționa, a mișca. (Remorca este ~ de un tractor.) 14. a (se) muta, a (se) schimba. (Accentul s-a ~ pe ultima silabă.)
DEPLASARE s. 1. mergere, mers, mișcare. (~ lui prin grădină.) 2. mișcare. (Viteza de ~ a unui mobil.) 3. călătorie, drum, voiaj, (înv.) plimbare, umblet. (O ~ lungă și obositoare.) 4. cursă, drum. (La prima ~, camionul s-a dovedit corespunzător.) 5. mutare, strămutare. (~ dintr-un loc în altul.) 6. (FIZIOL.) locomoție. (Organe de ~.) 7. circulație, mișcare. (~ sevei în plante.) 8. clătinare, clintire, mișcare, mutare, urnire, (înv. și reg.) clătire. (~ din loc a unui bolovan.) 9. trecere. (~ lunii pe cer.) 10. alunecare. (~ unor straturi argiloase.) 11. (MED.) dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, luxație, scrînteală, scrîntire, scrîntitură, sucire, (rar) răsucire, sucitură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.) 12. mutare, schimbare. (~ accentului pe altă vocală a cuvîntului.)
ASIGURAREA DEPLASĂRII AERONAVELOR ansamblul acțiunilor echipajului aeronavei și a controlorilor de trafic aerian urmărind permanenta cunoaștere a poziției aeronavei în aer, asigurarea securității și preciziei zborului pe traiectul stabilit cu privire la: viteză, direcție, înălțime și timpul obligat.
DEPLASAREA TRUPELOR PRIN TRANSPORT AERIAN acțiunea trupelor de dislocare într-un alt raion, de executare a unei manevre sau de intrare într-un dispozitiv de luptă executată pe calea aerului în scopul păstrării capacității complete de luptă în vederea împlinirii unei misiuni. Acest procedeu este stabilit de un eșalon superior în raport de situația tactic-operativă, misiune și condiții specifice legate de menajarea resurselor mașinilor de luptă, mijloace de transport, starea vremii etc.

deplasare dex

Intrare: deplasa
deplasa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pla-
Intrare: deplasare
deplasare substantiv feminin
  • silabisire: -pla-