deplanare definitie

2 intrări

9 definiții pentru deplanare

deplaná vtr [At: DN3 / Pl: ~néz / E: de(s)- + plan] 1-2 A (se) curba, pierzându-și calitatea de a fi plan.
deplanáre sf [At: DEX / Pl: ~nắri / E: deplana] Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare.
DEPLANÁRE, deplanări, s. f. Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare. – Pref. de- + plan.
DEPLANÁRE, deplanări, s. f. Curbare a unei secțiuni plane a unui corp elastic sub acțiunea sarcinilor exterioare. – Des1- + plan.
deplanáre (de-pla-) s. f., g.-d. art. deplanắrii; pl. deplanắri
deplanáre s. f. (sil. -pla-) → planare
DEPLANÁ vb. I. tr., refl. A (se) curba, a-și pierde calitatea de a fi plan. [Et. incertă].
DEPLANÁRE s.f. Curbare a unei secțiuni inițial plane a unui corp elastic sub acțiunea unor sarcini exterioare. [< deplana].
DEPLANÁRE s. f. curbare a unei secțiuni inițial plane a unui corp elastic sub acțiunea unor sarcini exterioare. (< de2- + plan)

deplanare dex

Intrare: deplanare
deplanare substantiv feminin
  • silabisire: -pla-
Intrare: deplana
deplana verb grupa I conjugarea a II-a