deplânge definitie

13 definiții pentru deplânge

deplấnge vt [At: I. NEGRUZZI, S. III, 399 / Pzi: deplấng / E: de4 + plânge cf fr déplorer] 1 A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva. 2 A găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire Si: a deplora.
DEPLẤNGE, deplấng, vb. III. Tranz. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a considera pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. [Perf. s. deplânsei, part. deplâns] – Pref. de- + plânge (după fr. déplorer).
DEPLẤNGE, deplấng, vb. III. Tranz. A simți milă, părere de rău față de cineva sau de ceva; a găsi, a socoti pe cineva vrednic de compătimire; a deplora. [Perf. s. deplânséi, part. deplấns] – De4 + plânge (după fr. déplorer).
DEPLÎ́NGE, deplîng, vb. III. Tranz. A plînge pe cineva care se află într-o situație grea, a simți și a arăta milă, părere de rău (față de o nenorocire, o pierdere etc.); a căina. De cîteva ori Cecil lăsase a se înțelege că dezaprobă viața Madalei și că îl deplînge pe Dinu Grințescu. C. PETRESCU, A. 424. – Forme gramaticale: perf. s. deplînsei, part. deplîns.
deplấnge (a ~) (de-plân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. deplấng, 1 pl. deplấngem; part. deplấns
deplânge vb. (sil. -plân-) → plânge
DEPLÂNGE vb. v. compătimi.
DEPLÂNGE vb. III. tr. A plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva). [P.i. deplâng. / < de- + plânge, după fr. déplorer].
DEPLẤNGE vb. tr. a plânge, a jeli, a compătimi (pe cineva sau ceva); a deplora. (după fr. déplorer)
A DEPLÂNGE deplâng tranz. (oameni, situații, destine etc.) A trata cu compasiune; a compătimi; a deplora; a jeli; a căina. /de + a plânge.
deplânge v. a plânge tare, a jeli. [Modelat după fr. déplorer].
*deplî́ng, -plî́ns, a -plî́nge v. tr. (după lat. de-plángere și fr. déplorer). Deplor.
DEPLÎNGE vb. a căina, a compătimi, a plînge, (livr.) a deplora, (înv. și pop.) a tîngui, (înv. și reg.) a căi, (reg.) a sărăci, (Transilv., Maram. și Mold.) a șăinăli, (înv.) a jeli, a jelui. (Îl ~ pentru tot ce a îndurat.)

deplânge dex

Intrare: deplânge
deplânge conjugarea a X-a grupa a III-a verb tranzitiv
  • silabisire: de-plân-ge