depistare definitie

2 intrări

18 definiții pentru depistare

depista vt [At: CONTEMP., S. II, 1950, nr. 184, 4/3 / Pzi: ~téz / E: fr dépister] A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut.
depistáre sf [At: CONTEMP., S. II, 1950, nr. 1846, 21/5 / Pl: ~tắri / E: depista] 1 Aflare a urmei unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut Si: depistat1 (1). 2 Cercetare.
DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. ♦ (Med.) A descoperi și a cerceta cazuri de boală inaparentă. – Din fr. dépister.
DEPISTÁRE, depistări, s. f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei. – V. depista.
DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A da de urma unui lucru ascuns, tăinuit, necunoscut. – Din fr. dépister.
DEPISTÁRE, depistări, s. f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei. – V. depista.
DEPISTÁ, depistez, vb. I. Tranz. A descoperi ceva tăinuit, nedat pe față; a da de urma unui lucru ascuns, a cărui descoperire interesează, prezintă importanță. A depista cazurile de scarlatină.
DEPISTÁRE, depistări, s. f. Acțiunea de a depista; descoperire. Școlile de artă și-au propus în vara aceasta o acțiune intensă de depistare a talentelor reale. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 6/5.
depistá (a ~) vb., ind. prez. 3 depisteáză
depistáre s. f., g.-d. art. depistắrii; pl. depistắri
depistá vb., ind. prez. 1 sg. depistéz, 3 sg. și pl. depisteáză
depistáre s. f., g.-d. art. depistării; pl. depistări
DEPISTÁ vb. v. afla, descoperi, găsi.
DEPISTÁRE s. v. aflare, descoperire, găsire.
DEPISTÁ vb. I. tr. A găsi urma, a descoperi (ceva ascuns, tăinuit). [< fr. dépister].
DEPISTÁRE s.f. Acțiunea de a depista și rezultatul ei; descoperire; (fig.) adulmecare. [< depista].
DEPISTÁ vb. tr. a descoperi, a da de urma unui lucru ascuns, tăinuit. (< fr. dépister)
A DEPISTÁ ~éz tranz. (obiecte tăinuite) A identifica și a scoate la iveală. /<fr. dépister

depistare dex

Intrare: depista
depista verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depistare
depistare substantiv feminin