depeșa vt [At: GHICA, C. E. I, 42 / Pzi: ~șéz / E: fr dépêcher] (Rar) A expedia o depeșă Si: a telegrafia.

depéșă sf [At: AR (1829) 251/26 / Pl: ~șe / E: fr dépêche] 1 (Iuz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide. 2 (Spc) Telegramă.[1] modificată

DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Înv.) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Înv.) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Rar) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Ieșit din uz) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide; (în special) telegramă. – Din fr. dépêche.

DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A telegrafia. Depeșează-mi din vreme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12.

DEPÉȘĂ, depeșe, s. f. (Astăzi rar) Înștiințare transmisă prin mijloacele cele mai rapide (astăzi prin telegraf, v. telegramă). Ștafetele primarului au pornit cu goana cea mare a cailor, purtînd depeșă grabnică. GALAN, Z. R. 75. Pristanda: Coane Fănică l o depeșă fe-fe urgentă! CARAGIALE, O. I 143. Consulul general al Franței cheamă pe C. A. Rosetti și-i arată o depeșă prin care Lamartine... îi scria să-l prevestească că trimetea într-adins la București pe un amic al său credincios. GHICA, S. A. 159.

depeșá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 depeșeáză, 1 pl. depeșắm; conj. prez. 3 să depeșéze; ger. depeșấnd

depéșă (înv.) s. f., art. depéșa, g.-d. art. depéșei; pl. depéșe

depeșá vb., ind. prez. 1 sg. depeșéz, 3 sg. și pl. depeșeáză, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. depeșéze; ger. depeșând

depéșă s. f., art. depéșa, g.-d. art. depéșei; pl. depéșe

DEPEȘÁ vb. v. telegrafia.

DEPÉȘĂ s. v. epistolă, epistolie, scrisoare, telegramă.

DEPEȘÁ vb. I. tr. (Rar) A trimite o depeșă; [P.i. 3,6 -șează. / < fr. dépêcher].

DEPÉȘĂ s.f. (Rar) Telegramă. [< fr. dépèche].

DEPÉȘĂ s. f. (rar) telegramă. (< fr. dépêche)

depéșă (-șe), s. f. – Înștiințare, comunicare. Fr. dépêche. – Der. depeșa, vb. (a comunica, a înștiința), din fr. dépêcher.

A DEPESÁ ~éz tranz. livr. (cadavre) A ciopârți pentru a împiedica identificarea. /<fr. dépecer

DEPÉȘĂ ~e f. înv. Comunicare transmisă rapid; telegramă. /<fr. dépêche

depeșà v. a trimite o depeșă.

depeșă f. telegramă (= fr. dépêche).

*depéșă f., pl. ĭ (fr. dépêche, d. dépêcher, a depeșa, de unde și it. dispaccio și sp. despacho). Telegramă, informațiune urgentă.

*depeșéz v. tr. (fr. dépêcher, compus ca și em-pêcher, a împedeca. De aici it. dispacciare și sp. despachar). Telegrafiez.

depeșa vb. v. TELEGRAFIA.

depeșă s. v. EPISTOLĂ. EPISTOLIE. SCRISOARE. TELEGRAMĂ.