Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru dependen╚Ť─â

depend├ęn╚Ť─â sf [At: V─éC─éRESCUL, GR. 124/7 / V: ~d├şn╚Ťe, (├«nv) ~╚Ťie / Pl: ~╚Ťe / E: fr d├ępendance] 1 Situa╚Ťie de a fi dependent (1-2). 2 Stare de subordonare. 3 Supunere. 4 (Mat) Proprietate a valorilor unei variabile de a corespunde valorilor altei variabile. 5 (Lpl) Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizeaz─â opera╚Ťii de ├«nz─âvor├óre pe liniile de cale ferat─â. 6 (├Äs) ~a drumului Ansamblu al lucr─ârilor ╚Öi al accesoriilor unui drum.
DEPEND├ëN╚Ü─é, dependen╚Ťe, s. f. 1. Situa╚Ťia de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. ÔÖŽ (Jur.) Subordonare economic─â, politic─â etc. a unei ╚Ť─âri, a unui teritoriu fa╚Ť─â de o putere str─âin─â, prin limitarea libert─â╚Ťii na╚Ťionale, a dreptului suveran de a hot─âr├« asupra dezvolt─ârii sale. 2. (Mat.) Rela╚Ťia dintre diferitele valori ale unei variabile c─ârora le corespund valori ale altei variabile. 3. Tulburare psihic─â manifestat─â prin lips─â de ini╚Ťiativ─â, prin ata╚Öament total fa╚Ť─â de unele persoane. 4. Stare patologic─â datorat─â obi╚Önuin╚Ťei de a consuma alcool, stupefiante, medicamente. ÔÇô Din fr. d├ępendance.
DEPEND├ëN╚Ü─é, dependen╚Ťe, s. f. Situa╚Ťia de a fi dependent; stare de subordonare, de supunere. ÔÇô Din fr. d├ępendance.
DEPEND├ëN╚Ü─é s. f. Stare de at├«rnare, de subordonare; supunere. Lipsa de comer╚Ť ned├«nd o dezvoltare st─ârii de mijloc, ea, ca ╚Öi poporul, se afla slab─â ├«n privin╚Ťa boierilor ╚Öi dup─â organiza╚Ťia militar─â a ╚Ť─ârii, ├«n dependen╚Ťa de un soldat de ╚Öeful s─âu. B─éLCESCU, O. II 15.
depend├ęn╚Ť─â (subordonare) s. f., g.-d. art. depend├ęn╚Ťei; pl. depend├ęn╚Ťe
depend├ęn╚Ť─â (situa╚Ťia de a fi dependent) s. f., g.-d. art. depend├ęn╚Ťei; pl. depend├ęn╚Ťe
DEPENDÉNȚĂ s. aservire, atârnare, subordonare, supunere, (livr.) servitute. (Stare de ~ a unui popor.)
Dependen╚Ť─â Ôëá autonomie, independen╚Ť─â, neat├órnare, suveranitate
DEPEND├ëN╚Ü─é s.f. 1. Situa╚Ťia de a fi dependent; stare de subordonare; at├órnare, supunere. 2. (Mat.) Faptul c─â diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (La pl.) Ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizeaz─â efectuarea unor opera╚Ťii de ├«nz─âvor├óre pe liniile de cale ferat─â. ÔŚŐ Dependen╚Ťa drumului = ansamblul lucr─ârilor ╚Öi al instala╚Ťiilor accesorii ale unui drum. [Cf. fr. d├ępendance].
DEPEND├ëN╚Ü─é s. f. 1. situa╚Ťia de a fi dependent; stare, raport de subordonare. 2. (mat.) faptul c─â diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice, electrice sau electromagnetice prin care se realizeaz─â efectuarea unor opera╚Ťii de ├«nz─âvor├óre pe liniile de cale ferat─â. ÔÖŽ ~ a drumului = ansamblul lucr─ârilor ╚Öi al instala╚Ťiilor accesorii ale unui drum. 4. (med.) stare de intoxica╚Ťie cronic─â rezult├ónd din absorb╚Ťia repetat─â a unui drog sau medicament ╚Öi care se manifest─â prin nevoia de a continua aceast─â absorb╚Ťie. (< fr. d├ępendance)
DEPEND├ëN╚Ü─é f. 1) Situa╚Ťie de dependent. 2) Rela╚Ťie reciproc─â; reciprocitate; corela╚Ťie. [G.-D. dependen╚Ťei] /<fr. d├ępendance
dependen╚Ť─â f. 1. stare de supunere; 2. accesoriul unui lucru principal: dependen╚Ťele casei.
*depend├ęn╚Ť─â f., pl. e (d. dependent; fr. d├ępendance). Subordonare, supunere: dependen╚Ťa Egiptulu─ş fa╚Ť─â de Anglia. Pl. P─âr╚Ť─ş accesori─ş ale une─ş case (he─şuri), ca ╚Öoproane, grajdur─ş, camere ma─ş mic─ş ╚Ö.a.
DEPENDENȚĂ s. aservire, atîrnare subordonare, supunere, (livr.) servitute. (Stare de ~.)
DEPENDEN╚Ü─é. Subst. Dependen╚Ť─â, lips─â de independen╚Ť─â, at├«rnare (├«nv.); supunere, subordonare, docilitate, ascultare, obedien╚Ť─â (livr.), smerire (├«nv.), conformism; cedare, renun╚Ťare. Ploconire, ploconeal─â, plec─âciune, umilire, c─âciulire. Lips─â de voin╚Ť─â, voin╚Ť─â slab─â. Lips─â de ini╚Ťiativ─â. Adj. Dependent, lipsit de independen╚Ť─â; servil, supus, plecat, smerit, subordonat, docil, ascult─âtor, obedient (livr.); conformist. Nehot─âr├«t, lipsit de voin╚Ť─â. Vb. A fi dependent, a depinde de..., fi la cheremul (la voia) cuiva, a fi la discre╚Ťia cuiva; a fi supus, a se supune, a se smeri, a-╚Öi pleca capul (fruntea, grumazul, genunchiul), a fi subordonat, a ajunge (a c─âdea, a intra, a ├«nc─âpea) pe m├«na cuiva, a c─âdea ├«n palma cuiva, a fi la remorca cuiva, a fi la bunul plac al cuiva, a fi prada cuiva, a fi la deriva cuiva, a c─âdea (a ├«nc─âpea) ├«n ghearele (├«n gheara) cuiva, a fi la edecul cuiva, a ajunge (a fi) slug─â la d├«rloag─â, a fi ├«n solda cuiva, a fi sub papuc, a fi ├«n palma cuiva, a fi docil, a asculta; a se conforma; a ceda, a se ploconi. A subordona, a dispune de cineva, a avea pe cineva la m├«n─â, a avea pe cineva la cheremul s─âu, a avea drept de via╚Ť─â ╚Öi de moarte asupra cuiva, a st─âp├«ni; a purta (a ├«nv├«rti, a juca) pe cineva pe degete, a ╚Ťine ├«n fr├«u. V. asuprire, servilism, umilin╚Ť─â.
DEPEND├ëN╚Ü─é s. f. (cf. fr. d├ępendence): stare de subordonare, lips─â de autonomie a unei unit─â╚Ťi sintactice. ÔŚŐ ~ ├║nic─â: d. de un singur element regent. Astfel, ├«n exemplul ÔÇ×U╚Öa se deschise... ╚Öi intr─â un om mic, pric─âjit, foarte chelÔÇŁ (T. Popovici), fiecare din cele trei adjective atribute este subordonat substantivului om; de asemenea, ├«n exemplul ÔÇ×B─âtr├ónul oft─â greu ╚Öi privi neguros spre o╚ÖteanÔÇŁ (M. Sadoveanu), adverbele greu ╚Öi neguros, complemente circumstan╚Ťiale de mod, sunt subordonate verbelor predicate oft─â ╚Öi, respectiv, privi. ├Än exemplul ÔÇ×Mo╚Öneagul ├«ncepu s─â se mi╚Öte pe lavi╚Ťa luiÔÇŁ (I. Ag├órbiceanu) a doua propozi╚Ťie (completiv─â direct─â) depinde de prima, care e regent─â. ÔŚŐ ~ mult├şpl─â: d. de dou─â sau mai multe elemente regente. Astfel, ├«n exemplul ÔÇ×Un cuv├ónt sau un sfat bun este o dovad─â de prietenieÔÇŁ, adjectivul atribut bun este subordonat at├ót substantivului un cuv├ónt, c├ót ╚Öi substantivului un sfat; de asemenea, ├«n exemplul ÔÇ×Vorbea ╚Öi g├óndea ├«ncet omul acestaÔÇŁ, adverbul complement ├«ncet este subordonat at├ót verbului predicat vorbea, c├ót ╚Öi verbului predicat g├óndea. ├Än exemplul ÔÇ×A dorit ╚Öi a ajuns s─â ╚Ötie ast─âzi multe lucruri,ÔÇŁ a treia propozi╚Ťie depinde at├ót de prima propozi╚Ťie, c├ót ╚Öi de a doua propozi╚Ťie (de aici ╚Öi interpretarea ei dubl─â: completiv─â direct─â, ├«n virtutea rela╚Ťiei cu prima, unde verbul predicat a dorit e un verb tranzitiv, ╚Öi predicativ─â, ├«n virtutea rela╚Ťiei cu a doua, unde verbul a ajuns e un verb copulativ nepredicativ).

Dependen╚Ť─â dex online | sinonim

Dependen╚Ť─â definitie

Intrare: dependen╚Ť─â
dependen╚Ť─â substantiv feminin