depeizare definitie

2 intrări

8 definiții pentru depeizare

depeizá vtr [At: DN3 / Pzi: ~zéz / E: fr dépayser] (Frm) 1-2 A (se) îndepărta din locul de origine. 3-4 A (se) dezrădăcina (2). 5-6 A (se) dezorienta. 7-8 A (se) înstrăina. modificată
depeizáre sf [At: DN3 / Pl: ~zắri / E: depeiza] (Frm) 1 Îndepărtare din locul de origine Si: depeizat1 (1). 2 Dezrădăcinare (2). 3 Dezorientare. 4 Înstrăinare.
depeizá (a ~) (livr.) (-pe-i-) vb., ind. prez. 3 depeizeáză
depeizá vb. (sil. -pe-i-), ind. prez. 3 sg. depeizeáză
depeizáre s. f., g.-d. art. depeizării
DEPEIZÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A lua, a smulge de la locul de baștină, a dezrădăcina. ♦ (Fig.) A (se) dezorienta; a (se) înstrăina, a (se) însingura. [Pron. -pe-i-, p.i. -zez. / < fr. dépayser].
DEPEIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) depeiza și rezultatul ei. [< depeiza].
DEPEIZÁ vb. tr., refl. a lua, a smulge de la locul de origine. ◊ (fig.) a (se) dezorienta; a (se) înstrăina. (< fr. dépayser)

depeizare dex

Intrare: depeiza
depeiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pe-i-
Intrare: depeizare
depeizare substantiv feminin