Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

8 defini╚Ťii pentru depeizare

depeiz├í vtr [At: DN3 / Pzi: ~z├ęz / E: fr d├ępayser] (Frm) 1-2 A (se) ├«ndep─ârta din locul de origine. 3-4 A (se) dezr─âd─âcina (2). 5-6 A (se) dezorienta. 7-8 A (se) ├«nstr─âina. modificat─â
depeizáre sf [At: DN3 / Pl: ~zắri / E: depeiza] (Frm) 1 Îndepărtare din locul de origine Si: depeizat1 (1). 2 Dezrădăcinare (2). 3 Dezorientare. 4 Înstrăinare.
depeizá (a ~) (livr.) (-pe-i-) vb., ind. prez. 3 depeizeáză
depeizá vb. (sil. -pe-i-), ind. prez. 3 sg. depeizeáză
depeizáre s. f., g.-d. art. depeizării
DEPEIZ├ü vb. I. tr., refl. (Fran╚Ťuzism) A lua, a smulge de la locul de ba╚Ötin─â, a dezr─âd─âcina. ÔÖŽ (Fig.) A (se) dezorienta; a (se) ├«nstr─âina, a (se) ├«nsingura. [Pron. -pe-i-, p.i. -zez. / < fr. d├ępayser].
DEPEIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) depeiza ╚Öi rezultatul ei. [< depeiza].
DEPEIZ├ü vb. tr., refl. a lua, a smulge de la locul de origine. ÔŚŐ (fig.) a (se) dezorienta; a (se) ├«nstr─âina. (< fr. d├ępayser)

Depeizare dex online | sinonim

Depeizare definitie

Intrare: depeiza
depeiza verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -pe-i-
Intrare: depeizare
depeizare substantiv feminin