Dicționare ale limbii române

2 intrări

11 definiții pentru depeșare

depeșa vt [At: GHICA, C. E. I, 42 / Pzi: ~șéz / E: fr dépêcher] (Rar) A expedia o depeșă Si: a telegrafia.
DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Înv.) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.
DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Rar) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.
DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A telegrafia. Depeșează-mi din vreme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12.
depeșá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 depeșeáză, 1 pl. depeșắm; conj. prez. 3 să depeșéze; ger. depeșấnd
depeșá vb., ind. prez. 1 sg. depeșéz, 3 sg. și pl. depeșeáză, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. depeșéze; ger. depeșând
DEPEȘÁ vb. v. telegrafia.
DEPEȘÁ vb. I. tr. (Rar) A trimite o depeșă; [P.i. 3,6 -șează. / < fr. dépêcher].
depeșà v. a trimite o depeșă.
*depeșéz v. tr. (fr. dépêcher, compus ca și em-pêcher, a împedeca. De aici it. dispacciare și sp. despachar). Telegrafiez.
depeșa vb. v. TELEGRAFIA.

depeșare definitie

depeșare dex

Intrare: depeșa
depeșa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depeșat
depeșare infinitiv lung
depeșat participiu