depeșa vt [At: GHICA, C. E. I, 42 / Pzi: ~șéz / E: fr dépêcher] (Rar) A expedia o depeșă Si: a telegrafia.

DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Înv.) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.

DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Rar) A expedia o depeșă; a telegrafia. – Din fr. dépêcher.

DEPEȘÁ, depeșez, vb. I. Tranz. (Astăzi rar) A telegrafia. Depeșează-mi din vreme să te aștept la gară. C. PETRESCU, O. P. I 12.

depeșá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 depeșeáză, 1 pl. depeșắm; conj. prez. 3 să depeșéze; ger. depeșấnd

depeșá vb., ind. prez. 1 sg. depeșéz, 3 sg. și pl. depeșeáză, 1 pl. depeșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. depeșéze; ger. depeșând

DEPEȘÁ vb. v. telegrafia.

DEPEȘÁ vb. I. tr. (Rar) A trimite o depeșă; [P.i. 3,6 -șează. / < fr. dépêcher].

depeșà v. a trimite o depeșă.

*depeșéz v. tr. (fr. dépêcher, compus ca și em-pêcher, a împedeca. De aici it. dispacciare și sp. despachar). Telegrafiez.

depeșa vb. v. TELEGRAFIA.