Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru departament

departam├ęnt sn [At: (a. 1780) GCR II, 125/8 / V: (├«nv) deper~, di~ / Pl: ~e, (├«nv) ~uri / E: fr d├ępartement] 1 Minister. 2 (├Änv) Subdiviziune a unui minister condus─â de un adjunct al ministrului ╚Öi subordonat─â acestuia. 3 (├Än unele state) Unitate administrativ-teritorial─â. 4-5 (├Änv) (Sec╚Ťie a unui) tribunal. 6 (├Änv, ├«s) ~ de patru (sau ╚Öapte, ori opt) Curte judec─âtoreasc─â format─â din patru, ╚Öapte sau opt judec─âtori care judecau procesele localnicilor cu str─âinii.
DEPARTAM├ëNT, departamente, s. n. 1. Subdiviziune a unui minister sau a unui organism, ├«ntreprindere etc. 2. (├Än SUA) Minister. 3. (├Än Fran╚Ťa) Unitate administrativ-teritorial─â. ÔÇô Din fr. d├ępartement.
DEPARTAM├ëNT, departamente, s. n. 1. Subdiviziune a unui minister. 2. (├Än unele state, de ex. ├«n S.U.A.) Minister. 3. (├Än unele state, de ex. ├«n Fran╚Ťa) Unitate administrativ-teritorial─â. ÔÇô Din fr. d├ępartement.
DEPARTAM├ëNT, departamente, s. n. Ramur─â superioar─â a administra╚Ťiei de stat ╚Öi institu╚Ťia care o deserve╚Öte; minister. De c├«nd m-o ├«mpins p─âcatele s─â fiu ├«n slujb─â... tot dojane primesc de la departament. ALECSANDRI, T. I 196.
departam├ęnt s. n., pl. departam├ęnte
departam├ęnt s. n., pl. departam├ęnte
DEPARTAMÉNT s. minister. (În unele state, ministerul se numește ~.)
DEPARTAM├ëNT s.n. 1. Ramur─â important─â a administra╚Ťiei de stat sau a unei institu╚Ťii; departament de stat = denumirea oficial─â a Ministerului Afacerilor Externe al S.U.A. 2. Unitate administrativ-teritorial─â ├«n Fran╚Ťa, condus─â de c─âtre un prefect. [Pl. -te, -turi. / < fr. d├ępartement].
DEPARTAM├ëNT s. n. 1. ramur─â important─â a administra╚Ťiei de stat sau a unei institu╚Ťii; (├«n unele ╚Ť─âri) minister. ÔÖŽ ~ de stat = titulatura oficial─â a Ministerului Afacerilor Externe al S. U. A. 2. unitate administrativ-teritorial─â ├«n Fran╚Ťa. (< fr. d├ępartement)
DEPARTAM├ëNT ~e n. 1) Sector administrativ care revine unui ministru. 2) Subdiviziune a unui minister. 3) (├«n unele state) Unitate administrativ-teritorial─â, condus─â de un prefect. 4) (├«n unele ╚Ť─âri) Ramur─â important─â a administra╚Ťiei de stat. /<fr. d├ępartement
departament n. 1. partea din administra╚Ťiunea unui Stat atribuit─â unui ministru: departamentul justi╚Ťiei; 2. diviziune administrativ─â: Fran╚Ťa are departamente, ├«mp─âr╚Ťite ├«n arondismente ╚Öi sub├«mp─âr╚Ťite ├«n cantoane ╚Öi comune.
*departam├ęnt n., pl. e (fr. d├ępartament, plecare, dep─ârtare, departament, d. d├ępartir, a distribui, a ├«mp─âr╚Ťi; it. departimento; sp. [d. fr.] -amento. V. despart). Minister, parte din afacerile statulu─ş c├«t─â revine unu─ş ministru: departamentu cultelor. Fie-care din cele 86 de jude╚Ťe conduse de c├«te un prefect ├«n Francia. ÔÇô Ma─ş bine ar fi departiment, dup─â cum se vede din compartiment ╚Öi desp─âr╚Ťim├«nt, c─â vin de la un verb de conj. IV.
DEPARTAMENT s. minister. (În unele state, ministerul se numește ~.)

Departament dex online | sinonim

Departament definitie

Intrare: departament (pl. -e)
departament pl. -e substantiv neutru
Intrare: departament (pl. -uri)
departament pl. -uri