departajare definitie

2 intrări

14 definiții pentru departajare

departaja vt [At: DN2 / Pzi: ~jéz / E: fr départager] 1 A pune capăt unui balotaj. 2 A arbitra între două opinii. 3 (Spc) A împărți bunurile materiale a doi soți care divorțează.
departajáre sf [At: DEX / Pl: ~jắri / E: departaja] 1 Determinare a încheierii unui balotaj Si: departajat1 (1). 2 Arbitrare între două opinii Si: departajat1 (2). 3 (Spc) Împărțire a bunurilor materiale a doi soți care divorțează Si: departajat1 (3).
DEPARTAJÁ, departajez, vb. I. Tranz. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. ♦ Refl. (Despre doi adversari) A se distanța în punctaj. – Din fr. départager.
DEPARTAJÁRE, departajări, s. f. Acțiunea de a (se) departaja și rezultatul ei. – V. departaja.
DEPARTAJÁ, departajez, vb. I. Tranz. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. – Din fr. départager.
DEPARTAJÁRE, departajări, s. f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. – V. departaja.
departajá (a ~) vb., ind. prez. 3 departajéază, 1 pl. departajắm; conj. prez. 3 să departajéze; ger. departajấnd
departajáre s. f., g.-d. art. departajắrii; pl. departajắri
departajá vb. → partaja
departajáre s. f., g.-d. art. departajării; pl. departajări
DEPARTAJÁ vb. I. tr. A pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. [P.i. 3,6 -jează, 4 -jăm. / < fr. départager].
DEPARTAJÁRE s.f. Acțiunea de a departaja și rezultatul ei. [< departaja].
DEPARTAJÁ vb. I. tr. a pune capăt unui balotaj, a arbitra între două opinii. II. tr., refl. a (se) distanța ca punctaj într-un clasament. (< fr. départager)
A DEPARTAJÁ ~éz tranz. 1) A selecta și a separa (făcând distincte opinii, metode etc.). 2) A arbitra între două opinii, două situații (punând capăt unui balotaj). /<fr. départager

departajare dex

Intrare: departaja
departaja verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: departajare
departajare substantiv feminin