Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru depareiere

deparaiá v vz depareia
depareia vt [At: DEX2 / V: ~rai├í / Pzi: ~i├ęz / E: fr d├ępareiller] (Flt) A descompleta o serie de m─ârci po╚Ötale.
deparei├ęre sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: depareia] (Flt) Descompletare a unei serii de m─ârci po╚Ötale Si: depareiat1.
DEPARAIÁ vb. I v. depareia.
DEPAREI├ü, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de m─ârci po╚Ötale. [Var.: deparai├í vb. I] ÔÇô Din fr. d├ępareiller.
DEPAREI├ëRE, depareieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a depareia. ÔÇô V. depareia.
DEPARAIÁ vb. I v. depareia.
DEPAREI├ü, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de m─ârci po╚Ötale. [Var.: deparai├í vb. I] ÔÇô Din fr. d├ępareiller.
DEPAREI├ëRE, depareieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a depareia. ÔÇô V. depareia.
deparei├í vb., (sil. -re-ia), ind. prez.1 sg. deparei├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deparei├íz─â
deparei├ęre s. f., pl. deparei├ęri
DEPAREI├ü vb. tr. (filat.) a desperechea, a descompleta o serie de m─ârci. (< fr. d├ępareiller)

Depareiere dex online | sinonim

Depareiere definitie

Intrare: depareia
deparaia conjugarea a II-a grupa I verb
depareia conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: -re-ia
Intrare: depareiere
depareiere substantiv feminin