deparazitare definitie

19 definiții pentru deparazitare

deparazita vt [At: DN2 / Pzi: ~téz / E: de(s)- + parazit] A distruge sau a înlătura paraziții de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice.
deparazitáre sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~tắri / E: deparazita] 1 Distrugere a paraziților Si: deparazitat1 (1). 2 (Spc) Despăduchere. 3 (Teh; îs) ~ radioelectrică Combatere a perturbațiilor radioelectrice produse de instalațiile tehnice (paraziți industriali) prin acționarea directă asupra surselor care le provoacă Si: deparazitat1 (3).
DEPARAZITÁ, deparazitez, vb. I. Tranz. A distruge sau a înlătura paraziții de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice. – De4 + parazit.
DEPARAZITÁRE, deparazitări, s. f. 1. Acțiunea de a deparazita și rezultatul ei; distrugere a paraziților; despăduchere. 2. (Tehn.; în sintagma) Deparazitare radioelectrică = înlăturare sau reducere a perturbațiilor provocate de mașini, aparate electrice în recepția cu un aparat de radiofonie sau de televiziune. – V. deparazita.
DEPARAZITÁ, deparazitez, vb. I. Tranz. A distruge sau a înlătura paraziții de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice. – De4 + parazit.
DEPARAZITÁRE, deparazitări, s. f. 1. Acțiunea de a deparazita și rezultatul ei; distrugere a paraziților; despăduchere. 2. (Tehn.; în sintagma) Deparazitare radioelectrică = combatere a perturbațiilor radioelectrice produse de instalațiile tehnice (paraziți industriali) prin acționarea directă asupra surselor care le provoacă. – V. deparazita.
DEPARAZITÁRE, deparazitări, s. f. Operația de a deparazita; distrugerea paraziților.
DEPARAZTTÁ, deparazitez, vb. I. Tranz. A curăța de paraziți, a distruge insectele parazite. ♦ A curăța plantele cultivate sau terenurile agricole de filoxeră, mucegaiuri și alți paraziți.
deparazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 deparaziteáză
deparazitáre s. f., g.-d. art. deparazitắrii; pl. deparazitắri
deparazitá vb., ind. prez. 1 sg. deparazitéz, 3 sg. și pl. deparaziteáză; ger. deparazitând
deparazitáre s. f., g.-d. art. deparazitării; pl. deparazitări
DEPARAZITÁ vb. (MED.) a despăduchea.
DEPARAZITÁRE s. (MED.) despăduchere.
DEPARAZITÁ vb. I. tr. A curăța, a distruge paraziții; a despăduchea. ♦ (Agr.) A distruge insectele, ciupercile, mucegaiurile etc. dăunătoare. [< de- + parazit + -a].
DEPARAZITÁRE s.f. 1. Acțiunea de a deparazita și rezultatul ei; distrugere a paraziților; despăduchere. 2. (Tehn.) Deparazitare radioelectrică = combatere a perturbațiilor radioelectrice produse de instalațiile tehnice. [< deparazita].
DEPARAZITÁ vb. tr. a distruge paraziții de pe plante, animale etc. (< de1- + parazit)
DEPARAZITÁRE s. f. 1. acțiunea de a deparazita. 2. (tehn.) ~ radioelectrică = combatere a perturbațiilor radioelectrice produse de instalațiile tehnice. (< deparazita)
A DEPARAZITÁ ~éz tranz. (încăperi, plante, animale) A curăța de microorganisme dăunătoare și de organisme parazite. /de + parazit

deparazitare dex

Intrare: deparazita
deparazita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deparazitare
deparazitare substantiv feminin