Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru deparazitare

deparazita vt [At: DN2 / Pzi: ~t├ęz / E: de(s)- + parazit] A distruge sau a ├«nl─âtura parazi╚Ťii de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice.
deparazit├íre sf [At: RESMERI╚Ü─é, D. / Pl: ~tß║»ri / E: deparazita] 1 Distrugere a parazi╚Ťilor Si: deparazitat1 (1). 2 (Spc) Desp─âduchere. 3 (Teh; ├«s) ~ radioelectric─â Combatere a perturba╚Ťiilor radioelectrice produse de instala╚Ťiile tehnice (parazi╚Ťi industriali) prin ac╚Ťionarea direct─â asupra surselor care le provoac─â Si: deparazitat1 (3).
DEPARAZIT├ü, deparazitez, vb. I. Tranz. A distruge sau a ├«nl─âtura parazi╚Ťii de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice. ÔÇô De4 + parazit.
DEPARAZIT├üRE, deparazit─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a deparazita ╚Öi rezultatul ei; distrugere a parazi╚Ťilor; desp─âduchere. 2. (Tehn.; ├«n sintagma) Deparazitare radioelectric─â = ├«nl─âturare sau reducere a perturba╚Ťiilor provocate de ma╚Öini, aparate electrice ├«n recep╚Ťia cu un aparat de radiofonie sau de televiziune. ÔÇô V. deparazita.
DEPARAZIT├ü, deparazitez, vb. I. Tranz. A distruge sau a ├«nl─âtura parazi╚Ťii de pe plante sau de pe animale, prin metode chimice, fizice sau biologice. ÔÇô De4 + parazit.
DEPARAZIT├üRE, deparazit─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a deparazita ╚Öi rezultatul ei; distrugere a parazi╚Ťilor; desp─âduchere. 2. (Tehn.; ├«n sintagma) Deparazitare radioelectric─â = combatere a perturba╚Ťiilor radioelectrice produse de instala╚Ťiile tehnice (parazi╚Ťi industriali) prin ac╚Ťionarea direct─â asupra surselor care le provoac─â. ÔÇô V. deparazita.
DEPARAZIT├üRE, deparazit─âri, s. f. Opera╚Ťia de a deparazita; distrugerea parazi╚Ťilor.
DEPARAZTT├ü, deparazitez, vb. I. Tranz. A cur─â╚Ťa de parazi╚Ťi, a distruge insectele parazite. ÔÖŽ A cur─â╚Ťa plantele cultivate sau terenurile agricole de filoxer─â, mucegaiuri ╚Öi al╚Ťi parazi╚Ťi.
deparazitá (a ~) vb., ind. prez. 3 deparaziteáză
deparazitáre s. f., g.-d. art. deparazitắrii; pl. deparazitắri
deparazit├í vb., ind. prez. 1 sg. deparazit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deparazite├íz─â; ger. deparazit├ónd
deparazitáre s. f., g.-d. art. deparazitării; pl. deparazitări
DEPARAZITÁ vb. (MED.) a despăduchea.
DEPARAZITÁRE s. (MED.) despăduchere.
DEPARAZIT├ü vb. I. tr. A cur─â╚Ťa, a distruge parazi╚Ťii; a desp─âduchea. ÔÖŽ (Agr.) A distruge insectele, ciupercile, mucegaiurile etc. d─âun─âtoare. [< de- + parazit + -a].
DEPARAZIT├üRE s.f. 1. Ac╚Ťiunea de a deparazita ╚Öi rezultatul ei; distrugere a parazi╚Ťilor; desp─âduchere. 2. (Tehn.) Deparazitare radioelectric─â = combatere a perturba╚Ťiilor radioelectrice produse de instala╚Ťiile tehnice. [< deparazita].
DEPARAZIT├ü vb. tr. a distruge parazi╚Ťii de pe plante, animale etc. (< de1- + parazit)
DEPARAZIT├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a deparazita. 2. (tehn.) ~ radioelectric─â = combatere a perturba╚Ťiilor radioelectrice produse de instala╚Ťiile tehnice. (< deparazita)
A DEPARAZIT├ü ~├ęz tranz. (├«nc─âperi, plante, animale) A cur─â╚Ťa de microorganisme d─âun─âtoare ╚Öi de organisme parazite. /de + parazit

Deparazitare dex online | sinonim

Deparazitare definitie

Intrare: deparazita
deparazita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: deparazitare
deparazitare substantiv feminin