deparaiá v vz depareia

depareia vt [At: DEX2 / V: ~raiá / Pzi: ~iéz / E: fr dépareiller] (Flt) A descompleta o serie de mărci poștale.

depareiát1 sn [At: MDA ms / E: depareia] Depareiere.

depareiát2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: depareia] (Flt; d. serii de mărci poștale) Care a fost descompletat.

DEPARAIÁ vb. I v. depareia.

DEPAREIÁ, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de mărci poștale. [Var.: deparaiá vb. I] – Din fr. dépareiller.

DEPAREIÁT, -Ă, depareiați, -te, adj. (Filatelie; despre serii de mărci poștale) Care a fost descompletat. – V. depareia.

DEPARAIÁ vb. I v. depareia.

DEPAREIÁ, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de mărci poștale. [Var.: deparaiá vb. I] – Din fr. dépareiller.

DEPAREIÁT, -Ă, depareiați, -te, adj. (Filatelie; despre serii de mărci poștale) Care a fost descompletat. – V. depareia.

depareiá vb., (sil. -re-ia), ind. prez.1 sg. depareiéz, 3 sg. și pl. depareiáză

DEPAREIÁT, -Ă adj. (Filat.; despre mărci) Desperecheat, descompletat, izolat. [Pron. -re-iat. / < fr. déparaillé].

DEPAREIÁ vb. tr. (filat.) a desperechea, a descompleta o serie de mărci. (< fr. dépareiller)