Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru deparaiat

deparaiá v vz depareia
depareia vt [At: DEX2 / V: ~rai├í / Pzi: ~i├ęz / E: fr d├ępareiller] (Flt) A descompleta o serie de m─ârci po╚Ötale.
depareiát1 sn [At: MDA ms / E: depareia] Depareiere.
deparei├ít2, ~─â a [At: DEX2 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: depareia] (Flt; d. serii de m─ârci po╚Ötale) Care a fost descompletat.
DEPARAIÁ vb. I v. depareia.
DEPAREI├ü, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de m─ârci po╚Ötale. [Var.: deparai├í vb. I] ÔÇô Din fr. d├ępareiller.
DEPAREI├üT, -─é, depareia╚Ťi, -te, adj. (Filatelie; despre serii de m─ârci po╚Ötale) Care a fost descompletat. ÔÇô V. depareia.
DEPARAIÁ vb. I v. depareia.
DEPAREI├ü, depareiez, vb. I. Tranz. (Filatelie) A descompleta o serie de m─ârci po╚Ötale. [Var.: deparai├í vb. I] ÔÇô Din fr. d├ępareiller.
DEPAREI├üT, -─é, depareia╚Ťi, -te, adj. (Filatelie; despre serii de m─ârci po╚Ötale) Care a fost descompletat. ÔÇô V. depareia.
deparei├í vb., (sil. -re-ia), ind. prez.1 sg. deparei├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. deparei├íz─â
DEPAREI├üT, -─é adj. (Filat.; despre m─ârci) Desperecheat, descompletat, izolat. [Pron. -re-iat. / < fr. d├ęparaill├ę].
DEPAREI├ü vb. tr. (filat.) a desperechea, a descompleta o serie de m─ârci. (< fr. d├ępareiller)

Deparaiat dex online | sinonim

Deparaiat definitie

Intrare: depareia
deparaia conjugarea a II-a grupa I verb
depareia conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
  • silabisire: -re-ia
Intrare: depareiat
deparaiat participiu
depareiat adjectiv