depalatalizá vr [At: DN3 / Pzi p 3: ~zează / E: fr dépalataliser] (Fon; d. consoane) A-și pierde caracterul palatal.

depalatalizáre sf [At: DN3 / Pl: ~zắri / E: depalataliza] Pierdere a caracterului palatal Si: depalatalizat1.

DEPALATALIZÁ, pers. 3 depalatalizează, vb. I. Refl. (Fon.; despre consoane) A-și pierde caracterul palatal. – Din fr. dépalataliser.

DEPALATALIZÁRE, depalatalizări, s. f. Faptul de a se depalataliza. – V. depalataliza.[1]

DEPALATALIZÁ, pers. 3 depalatalizează, vb. I. Refl. (Fon.; despre consoane) A-și pierde caracterul palatal. – Din fr. dépalataliser.

DEPALATALIZÁRE, depalatalizări, s. f. Faptul de a se depalataliza. – V. depalataliza.[1]

depalatalizá vb., ind. prez. 3 sg. depalatalizeáză

depalatalizáre s. f., pl. depalatalizări

DEPALATALIZÁ vb. I. refl. (Despre consoane) A-și pierde caracterul palatal. [< fr. dépalataliser].

DEPALATALIZÁRE s.f. Pierdere totală sau parțială a caracterului palatal al unei consoane care se află înaintea lui e sau i. [< depalataliza].

DEPALATALIZÁ vb. I. tr., refl. (despre consoane aflate înaintea lui e sau i) a-și pierde, a face să-și piardă caracterul palatal. II. refl. a reveni, sub influența limbii literare, la formele fonetice cu labialele sau dentalele nealterate. (< fr. dépalataliser)

DEPALATALIZÁRE s. f. (< depalatatizá < fr. dépalataliser): 1. pierdere – parțială sau totală – a caracterului palatal al unei consoane care se află înaintea unui e sau i (Emil Petrovici): trecerile de la pronunțările „bunie” (= „bune”), „dies” (= „des”), „amarie” (= „amare”), „să adunie” (= „să adune”) etc. la pronunțările „bune”, „des”, „amare” și „să adune” în Muntenia și în limba literară (n’, d’ și r’ sunt depalatalizate); trecerea de la pronunțarea muntenească, bănățeană și crișeană „dă”, „pă”, la pronunțarea literară „de”, „pe” prin depalatalizarea completă a consoanelor d și p (vocala palatală ă este înlocuită prin e) etc. 2. revenire – sub influența limbii literare – la formele fonetice cu labialele sau dentalele nealterate (Dimitrie Macrea): părăsirea pronunțărilor regionale „gíne”, „kátră” „képt” etc. de către țăranii din regiunile palatalizante, stabiliți în orașe, în favoarea pronunțărilor literare „bine”, „piatră” și „piept”.