Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru dep─ârtat

dep─ârt├í [At: PSALT. HUR. 60v/5 / V: (├«nv) d─â~, (├«rg) di~ / Pzi: ~t├ęz, (├«nv) depart / E: departe] 1 vr A m─âri distan╚Ťa fa╚Ť─â de locul unde se afl─â cineva sau ceva. 2 vr A se retrage din preajma cuiva sau a ceva. 3-4 vr (A se a╚Öeza sau) a pleca mai departe. 5 vrp (├Ävr) A se separa. 6 vrp (├Ävr) A se ├«nstr─âina. 7 vr A-╚Öi p─âr─âsi familia, locul de na╚Ötere etc. 8 vr A se stabili ├«n alt─â parte. 9 vr (Fig) A se ├«nstr─âina de o idee. 10 vr A se distan╚Ťa (de un anumit punct fix, de cineva sau de ceva). 11 vt A l─âsa o anumit─â distan╚Ť─â. 12 vt A fi la o distan╚Ť─â de... 13 vt (C.i. p─âr╚Ťi mobile ale corpului omenesc) A ├«ndep─ârta de trunchi. 14 vt A muta ├«n alt─â parte. 15 vt A ╚Ťine pe cineva la distan╚Ť─â. 16 vt (C.i. fiin╚Ťe) A alunga dintr-un loc Si: a izgoni. 17 vt A demite dintr-o func╚Ťie. 18 vt (├Ävr) A exila. 19 vt (C.i. neajunsuri, primejdii, abuzuri) A face s─â dispar─â. 20-21 vtr A (se) feri de ceva. 22 vt A cru╚Ťa. 23 vr A se abate (de la o norm─â fixat─â, de la o linie de conduit─â, de la subiect etc.). 24 vr (Rar) A se debarasa. 25 vr (├Ävr) A se rev─ârsa.
dep─ârt├ít1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. II, 14/2 / Pl: ~uri / E: dep─ârta] 1-4 Dep─ârtare (1-4). 5 Separare. 6 ├Änstr─âinare. 7-16 Dep─ârtare (7-16). 17 Exilare. 18-19 Dep─ârtare (18-19). 20 Cru╚Ťare. 21 Dep─ârtare (21). 22 Debarasare. 23 (├Ävr) Rev─ârsare. 24 (├Änv; ├«lav) Din ~ Din dep─ârtare. 25 (Ccr) Distan╚Ť─â.
dep─ârt├ít2, ~─â a [At: M. COSTIN, O. 245 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: dep─ârta] 1 Care se afl─â la mare distan╚Ť─â. 2 Care este departe ├«n timp de momentul actual. 3 Care s-a retras din preajma cuiva sau a ceva. 4 Plecat. 5 Separat. 6 ├Änstr─âinat. 7 Care ╚Öi-a p─âr─âsit familia sau locul natal. 8 (Fig) ├Änstr─âinat de o idee. 9 Distan╚Ťat de un punct fix, de cineva sau de ceva. 10 Care las─â o anumit─â distan╚Ť─â p├ón─â la ceva. 11 Care se situeaz─â la o distan╚Ť─â de... 12 (D. o parte mobil─â a corpului) ├Ändep─ârtat de trunchi. 13 Care s-a mutat ├«n alt─â parte. 14 Care este alungat dintr-un loc. 15 Care este ╚Ťinut la distan╚Ť─â. 16 Demis dintr-o func╚Ťie. 17 Exilat. 18 (D. primejdii, neajunsuri, abuzuri) ├Ändep─ârtat. 19 Ferit de un pericol. 20 Cru╚Ťat. 21 Care s-a ab─âtut de la o norm─â fix─â, de la o linie de conduit─â, de la subiect. 22 (Fig) Deosebit (de). 23 (D. sunete) Care vine din dep─ârtare. 24 (D. drum) Lung. 25 (D. c─âl─âtorii) Care dureaz─â mult timp. 26 (D. un eveniment) Care s-a ├«nt├ómplat demult Si: str─âvechi. 27 (D. un eveniment) Care se va petrece peste mult timp. 28 (D. un eveniment) Care se petrece la intervale lungi de timp.
DEP─éRT├ü, dep─ârtez, vb. I. 1. Refl. A m─âri distan╚Ťa fa╚Ť─â de locul unde se afl─â cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se a╚Öeza sau a pleca (mai) departe. ÔÖŽ Fig. A se ├«nstr─âina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distan╚Ťa de ceva; a trimite sau a ╚Ťine pe cineva departe. ÔÖŽ Fig. A ├«nl─âtura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). ÔÇô Din departe.
DEP─éRT├üT, -─é, dep─ârta╚Ťi, -te, adj. 1. Care este departe ├«n spa╚Ťiu, care se afl─â la (mare) distan╚Ť─â. 2. Care este departe ├«n timp de momentul actual. ÔÇô V. dep─ârta.
DEP─éRT├ü, dep─ârtez, vb. I. 1. Refl. A m─âri distan╚Ťa fa╚Ť─â de locul unde se afl─â cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se a╚Öeza sau a pleca (mai) departe. ÔÖŽ Fig. A se ├«nstr─âina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distan╚Ťa de ceva; a trimite sau a ╚Ťine pe cineva departe. ÔÖŽ Fig. A ├«nl─âtura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). ÔÇô Din departe.
DEP─éRT├üT, -─é, dep─ârta╚Ťi, -te, adj. 1. Care este departe ├«n spa╚Ťiu, care se afl─â la (mare) distan╚Ť─â. 2. Care este departe ├«n timp de momentul actual. ÔÇô V. dep─ârta.
DEP─éRT├ü, dep─ârtez, vb. I. (Uneori ├«n concuren╚Ť─â cu ├«ndep─ârta) 1. Refl. A se duce din apropierea unei fiin╚Ťe sau a unui lucru, a pleca ├«n alt─â parte. Oamenii se dep─ârtau c├«te unul. CAMILAR, N. I 40. Acuma s-a dep─ârtat ╚Öi mai tare, cu scaunul lui, de col╚Ťul mesei. SADOVEANU, P. M. 230. Se uit─â la el cu mil─â ╚Öi parc─â nu se ├«ndura s─â se dep─ârteze de d├«nsul. ISPIRESCU, L. 15. Biata fat─â... porne╚Öte ├«n toat─â lumea, dep─ârt├«ndu-se de casa p─ârin╚Ťasc─â f─âr─â nici o n─âdejde de ├«ntoarcere! CREANG─é, P. 286. ÔÖŽ A se ├«nstr─âina de cineva sau de ceva, a p─âr─âsi (pe cineva sau ceva). Neputin╚Ťa de a ├«n╚Ťelege ce se petrece ├«n sufletul ╚Öi ├«n corpul acelei fiin╚Ťe care se dep─ârta de el, ├«l chinuia amar, p├«n─â la disperare. BART, E. 216. 2. Tranz. A duce, a muta, a pune ├«n alt─â parte; a ╚Ťine pe cineva departe. Lop─âtarii dep─ârtaser─â corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24. De-a╚Ö putea s─â-i dep─ârtez pe to╚Ťi de-acas─â. ALECSANDRI, T. I 216. ÔÖŽ A ├«nl─âtura (dintr-o situa╚Ťie, dintr-o func╚Ťie sau o pozi╚Ťie oarecare); a alunga, a goni, a izgoni. Mi-a spus c─â-i pare r─âu c─â trebuie s─â m─â dep─ârteze din casa lui. GALACTION, O. I 77. Din loca╚Öul fericirii Pentru ce m-ai dep─ârtat? ALECSANDRI, P. II 98. Brazii c─â se leg─ânau... Dar voi ce v─â leg─âna╚Ťi? Sau vre╚Ťi cuibul s─â-mi strica╚Ťi, De-aici s─â m─â dep─ârta╚Ťi? JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 204. ÔŚŐ Fig. Putea ca s─â ╚Öi-l ├«nchipuiasc─â altfel de cum ├«l cunoscuse ÔÇô s─ân─âtos ├«n orice clip─â ÔÇô dep─ârt├«nd ├«nsu╚Öi g├«ndul c─â un om ca el ar putea s─â se ├«mboln─âveasc─â? MACEDONSKI, O. III 21. 3. Refl. A se abate, a devia. Dar ia, s─â nu ne dep─ârt─âm cu vorba ╚Öi s─â ├«ncep a dep─âna firul pove╚Ötii. CREANG─é, P. 184.
DEP─éRT├üT, -─é, dep─ârta╚Ťi, -te, adj. 1. Care este departe ├«n spa╚Ťiu, care se afl─â la (mare) distan╚Ť─â. Deodat─â se st├«rni un zvon dep─ârtat, Ca un glas ce-ar r─âzbate prin cea╚Ť─â. DE╚śLIU, G. 42. Dep─ârtate ├«ntinderi se vedeau ├«n soarele amiezii c─âtr─â sate, care nu se deosebeau dec├«t prin st├«lpi lumino╚Öi de fum de priveli╚Ötile ├«nconjur─âtoare. SADOVEANU, F. J. 726. P─ârin╚Ťii... te-au dus p├«n─â la marginea satului dep─ârtat, de m├«n─â. ARGHEZI, P. T. 9. ÔŚŐ Fig. Podurile grajdurilor ╚Öi ale ╚Öurilor erau ticsite cu f├«n vechi r─âsp├«ndind o mirozn─â dep─ârtat─â de sulfin─â. CAMILAR, TEM. 240. ÔŚŐ (Adverbial) ╚śi s-aude un izvor C─âtre vale c─âl─âtor Cum suspin─â dep─ârtat, Ca o doin─â pe-nserat. DE╚śLIU, M. 48. 2. Care este departe ├«n timp de momentul actual, care s-a petrecut sau a existat demult. ├Ä╚Öi aducea aminte de c├«te-o clip─â din copil─âria ei foarte dep─ârtat─â. DUMITRIU, N. 74. Scriu aceste dep─ârtate amintiri. CARAGIALE, O. III 21.
depărtá (a ~) vb., ind. prez. 3 depărteáză
dep─ârt├í vb., ind. prez. 1 sg. dep─ârt├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dep─ârte├íz─â
DEP─éRT├ü vb. 1. v. ├«ndep─ârta. 2. a (se) dezlipi, a (se) ├«ndep─ârta. (S─â nu te ~ de mine.) 3. v. spa╚Ťia. 4. v. scoate. 5. v. izgoni. 6. a se ├«ndep─ârta, v. ├«nstr─âina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. v. abate.
DEP─éRT├üT adj. 1. ├«ndep─ârtat. (Un loc ~.) 2. desf─âcut, r─â╚Öchirat. (Cu picioarele ~.) 3. v. distan╚Ťat. 4. v. spa╚Ťiat.
A (se) dep─ârta Ôëá a (se) apropia
Dep─ârtat Ôëá apropiat
dep─ârt├á v. a pune sau a duce departe: dep─ârta╚Ťi pe copii dela foc.
dep─ârtat a. lung, prea lung: cale dep─ârtat─â ISP.
dep─ârt├ít, -─â adj. Distant, care e la distan╚Ť─â. Lung: c─âl─âtorie dep─ârtat─â. ├ÄntrÔÇÖun timp dep─ârtat, la mare distan╚Ť─â de timp.
dep─ârt├ęz v. tr. (d. departe). Pun (duc) departe: a dep─ârta scaunu de mas─â. Scot, ├«nl─âtur: a dep─ârta un func╚Ťionar dintrÔÇÖo func╚Ťiune. V. refl. M─â duc departe, m─â despart: dep─ârteaz─â-te de c├«ne, c─â mu╚Öc─â. ÔÇô ╚śi ├«ndep-.
DEP─éRTA vb. 1. a (se) distan╚Ťa, a (se) ├«ndep─ârta. (Se ~ unu de al╚Ťii; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a (se) dezlipi, a (se) ├«ndep─ârta. (S─â nu te ~ de mine.) 3. a distan╚Ťa, a ├«ndep─ârta, a r─âri, a spatia, (├«nv.) a spa╚Ťiona. (~ literele unui cuv├«nt.) 4. a elimina a ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura, a scoate. (A ~ petele de pe o hain─â.) 5. a alunga, a goni, a izgoni, a ├«ndep─ârta, (rar) a prigoni, a r─âzmeri, a surghiuni, (├«nv. ╚Öi pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (├«nv. ╚Öi reg.) a ├«ntiri, a m├«na, a t─âia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. ╚Öi Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a p─âfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. ╚Öi Ban.) a spr├«nji, (Transilv. ╚Öi Maram.) a ╚Ťipa, (Ban. ╚Öi Transilv.) a zogorni, (├«nv.) a lep─âda, a r─â╚Öchira, (fam.) a m─âtr─â╚Öi, (fam. fig.) a m─âtura. (L-a ~ cu violen╚Ť─â de la sine.) 6. a se ├«ndep─ârta a se instr─âina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. a se abate, a devia, a divaga, a se ├«ndep─ârta, (├«nv.) a (se) sc─âp─âta. (Ne-am ~ de la subiect.)
DEP─éRTAT adj. 1. ├«ndep─ârtat. (Un loc ~.) 2. desf─âcut, r─â╚Öchirat. (Cu picioarele ~.) 3. distan╚Ťat, rar. (R├«nduri ~.) 4. distan╚Ťat, r─ârit, spa╚Ťiat. (Un text cu litere ~.)

Dep─ârtat dex online | sinonim

Dep─ârtat definitie

Intrare: dep─ârta
dep─ârta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dep─ârtat
dep─ârtat adjectiv