depărtat definitie

2 intrări

21 definiții pentru depărtat

depărtá [At: PSALT. HUR. 60v/5 / V: (înv) dă~, (îrg) di~ / Pzi: ~téz, (înv) depart / E: departe] 1 vr A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva. 2 vr A se retrage din preajma cuiva sau a ceva. 3-4 vr (A se așeza sau) a pleca mai departe. 5 vrp (Îvr) A se separa. 6 vrp (Îvr) A se înstrăina. 7 vr A-și părăsi familia, locul de naștere etc. 8 vr A se stabili în altă parte. 9 vr (Fig) A se înstrăina de o idee. 10 vr A se distanța (de un anumit punct fix, de cineva sau de ceva). 11 vt A lăsa o anumită distanță. 12 vt A fi la o distanță de... 13 vt (C.i. părți mobile ale corpului omenesc) A îndepărta de trunchi. 14 vt A muta în altă parte. 15 vt A ține pe cineva la distanță. 16 vt (C.i. ființe) A alunga dintr-un loc Si: a izgoni. 17 vt A demite dintr-o funcție. 18 vt (Îvr) A exila. 19 vt (C.i. neajunsuri, primejdii, abuzuri) A face să dispară. 20-21 vtr A (se) feri de ceva. 22 vt A cruța. 23 vr A se abate (de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de la subiect etc.). 24 vr (Rar) A se debarasa. 25 vr (Îvr) A se revărsa.
depărtát1 sn [At: DOSOFTEI, V. S. II, 14/2 / Pl: ~uri / E: depărta] 1-4 Depărtare (1-4). 5 Separare. 6 Înstrăinare. 7-16 Depărtare (7-16). 17 Exilare. 18-19 Depărtare (18-19). 20 Cruțare. 21 Depărtare (21). 22 Debarasare. 23 (Îvr) Revărsare. 24 (Înv; îlav) Din ~ Din depărtare. 25 (Ccr) Distanță.
depărtát2, ~ă a [At: M. COSTIN, O. 245 / Pl: ~ați, ~e / E: depărta] 1 Care se află la mare distanță. 2 Care este departe în timp de momentul actual. 3 Care s-a retras din preajma cuiva sau a ceva. 4 Plecat. 5 Separat. 6 Înstrăinat. 7 Care și-a părăsit familia sau locul natal. 8 (Fig) Înstrăinat de o idee. 9 Distanțat de un punct fix, de cineva sau de ceva. 10 Care lasă o anumită distanță până la ceva. 11 Care se situează la o distanță de... 12 (D. o parte mobilă a corpului) Îndepărtat de trunchi. 13 Care s-a mutat în altă parte. 14 Care este alungat dintr-un loc. 15 Care este ținut la distanță. 16 Demis dintr-o funcție. 17 Exilat. 18 (D. primejdii, neajunsuri, abuzuri) Îndepărtat. 19 Ferit de un pericol. 20 Cruțat. 21 Care s-a abătut de la o normă fixă, de la o linie de conduită, de la subiect. 22 (Fig) Deosebit (de). 23 (D. sunete) Care vine din depărtare. 24 (D. drum) Lung. 25 (D. călătorii) Care durează mult timp. 26 (D. un eveniment) Care s-a întâmplat demult Si: străvechi. 27 (D. un eveniment) Care se va petrece peste mult timp. 28 (D. un eveniment) Care se petrece la intervale lungi de timp.
DEPĂRTÁ, depărtez, vb. I. 1. Refl. A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se așeza sau a pleca (mai) departe. ♦ Fig. A se înstrăina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distanța de ceva; a trimite sau a ține pe cineva departe. ♦ Fig. A înlătura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). – Din departe.
DEPĂRTÁT, -Ă, depărtați, -te, adj. 1. Care este departe în spațiu, care se află la (mare) distanță. 2. Care este departe în timp de momentul actual. – V. depărta.
DEPĂRTÁ, depărtez, vb. I. 1. Refl. A mări distanța față de locul unde se află cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se așeza sau a pleca (mai) departe. ♦ Fig. A se înstrăina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distanța de ceva; a trimite sau a ține pe cineva departe. ♦ Fig. A înlătura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). – Din departe.
DEPĂRTÁT, -Ă, depărtați, -te, adj. 1. Care este departe în spațiu, care se află la (mare) distanță. 2. Care este departe în timp de momentul actual. – V. depărta.
DEPĂRTÁ, depărtez, vb. I. (Uneori în concurență cu îndepărta) 1. Refl. A se duce din apropierea unei ființe sau a unui lucru, a pleca în altă parte. Oamenii se depărtau cîte unul. CAMILAR, N. I 40. Acuma s-a depărtat și mai tare, cu scaunul lui, de colțul mesei. SADOVEANU, P. M. 230. Se uită la el cu milă și parcă nu se îndura să se depărteze de dînsul. ISPIRESCU, L. 15. Biata fată... pornește în toată lumea, depărtîndu-se de casa părințască fără nici o nădejde de întoarcere! CREANGĂ, P. 286. ♦ A se înstrăina de cineva sau de ceva, a părăsi (pe cineva sau ceva). Neputința de a înțelege ce se petrece în sufletul și în corpul acelei ființe care se depărta de el, îl chinuia amar, pînă la disperare. BART, E. 216. 2. Tranz. A duce, a muta, a pune în altă parte; a ține pe cineva departe. Lopătarii depărtaseră corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24. De-aș putea să-i depărtez pe toți de-acasă. ALECSANDRI, T. I 216. ♦ A înlătura (dintr-o situație, dintr-o funcție sau o poziție oarecare); a alunga, a goni, a izgoni. Mi-a spus că-i pare rău că trebuie să mă depărteze din casa lui. GALACTION, O. I 77. Din locașul fericirii Pentru ce m-ai depărtat? ALECSANDRI, P. II 98. Brazii că se legănau... Dar voi ce vă legănați? Sau vreți cuibul să-mi stricați, De-aici să mă depărtați? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. ◊ Fig. Putea ca să și-l închipuiască altfel de cum îl cunoscuse – sănătos în orice clipă – depărtînd însuși gîndul că un om ca el ar putea să se îmbolnăvească? MACEDONSKI, O. III 21. 3. Refl. A se abate, a devia. Dar ia, să nu ne depărtăm cu vorba și să încep a depăna firul poveștii. CREANGĂ, P. 184.
DEPĂRTÁT, -Ă, depărtați, -te, adj. 1. Care este departe în spațiu, care se află la (mare) distanță. Deodată se stîrni un zvon depărtat, Ca un glas ce-ar răzbate prin ceață. DEȘLIU, G. 42. Depărtate întinderi se vedeau în soarele amiezii cătră sate, care nu se deosebeau decît prin stîlpi luminoși de fum de priveliștile înconjurătoare. SADOVEANU, F. J. 726. Părinții... te-au dus pînă la marginea satului depărtat, de mînă. ARGHEZI, P. T. 9. ◊ Fig. Podurile grajdurilor și ale șurilor erau ticsite cu fîn vechi răspîndind o miroznă depărtată de sulfină. CAMILAR, TEM. 240. ◊ (Adverbial) Și s-aude un izvor Către vale călător Cum suspină depărtat, Ca o doină pe-nserat. DEȘLIU, M. 48. 2. Care este departe în timp de momentul actual, care s-a petrecut sau a existat demult. Își aducea aminte de cîte-o clipă din copilăria ei foarte depărtată. DUMITRIU, N. 74. Scriu aceste depărtate amintiri. CARAGIALE, O. III 21.
depărtá (a ~) vb., ind. prez. 3 depărteáză
depărtá vb., ind. prez. 1 sg. depărtéz, 3 sg. și pl. depărteáză
DEPĂRTÁ vb. 1. v. îndepărta. 2. a (se) dezlipi, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de mine.) 3. v. spația. 4. v. scoate. 5. v. izgoni. 6. a se îndepărta, v. înstrăina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. v. abate.
DEPĂRTÁT adj. 1. îndepărtat. (Un loc ~.) 2. desfăcut, rășchirat. (Cu picioarele ~.) 3. v. distanțat. 4. v. spațiat.
A (se) depărta ≠ a (se) apropia
Depărtat ≠ apropiat
depărtà v. a pune sau a duce departe: depărtați pe copii dela foc.
depărtat a. lung, prea lung: cale depărtată ISP.
depărtát, -ă adj. Distant, care e la distanță. Lung: călătorie depărtată. Într’un timp depărtat, la mare distanță de timp.
depărtéz v. tr. (d. departe). Pun (duc) departe: a depărta scaunu de masă. Scot, înlătur: a depărta un funcționar dintr’o funcțiune. V. refl. Mă duc departe, mă despart: depărtează-te de cîne, că mușcă. – Și îndep-.
DEPĂRTA vb. 1. a (se) distanța, a (se) îndepărta. (Se ~ unu de alții; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a (se) dezlipi, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de mine.) 3. a distanța, a îndepărta, a rări, a spatia, (înv.) a spaționa. (~ literele unui cuvînt.) 4. a elimina a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ petele de pe o haină.) 5. a alunga, a goni, a izgoni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. și pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. și reg.) a întiri, a mîna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. și Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. și Ban.) a sprînji, (Transilv. și Maram.) a țipa, (Ban. și Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a rășchira, (fam.) a mătrăși, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ cu violență de la sine.) 6. a se îndepărta a se instrăina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. a se abate, a devia, a divaga, a se îndepărta, (înv.) a (se) scăpăta. (Ne-am ~ de la subiect.)
DEPĂRTAT adj. 1. îndepărtat. (Un loc ~.) 2. desfăcut, rășchirat. (Cu picioarele ~.) 3. distanțat, rar. (Rînduri ~.) 4. distanțat, rărit, spațiat. (Un text cu litere ~.)

depărtat dex

Intrare: depărta
depărta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: depărtat
depărtat adjectiv