Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru dep─ârtare

dep─ârt├í [At: PSALT. HUR. 60v/5 / V: (├«nv) d─â~, (├«rg) di~ / Pzi: ~t├ęz, (├«nv) depart / E: departe] 1 vr A m─âri distan╚Ťa fa╚Ť─â de locul unde se afl─â cineva sau ceva. 2 vr A se retrage din preajma cuiva sau a ceva. 3-4 vr (A se a╚Öeza sau) a pleca mai departe. 5 vrp (├Ävr) A se separa. 6 vrp (├Ävr) A se ├«nstr─âina. 7 vr A-╚Öi p─âr─âsi familia, locul de na╚Ötere etc. 8 vr A se stabili ├«n alt─â parte. 9 vr (Fig) A se ├«nstr─âina de o idee. 10 vr A se distan╚Ťa (de un anumit punct fix, de cineva sau de ceva). 11 vt A l─âsa o anumit─â distan╚Ť─â. 12 vt A fi la o distan╚Ť─â de... 13 vt (C.i. p─âr╚Ťi mobile ale corpului omenesc) A ├«ndep─ârta de trunchi. 14 vt A muta ├«n alt─â parte. 15 vt A ╚Ťine pe cineva la distan╚Ť─â. 16 vt (C.i. fiin╚Ťe) A alunga dintr-un loc Si: a izgoni. 17 vt A demite dintr-o func╚Ťie. 18 vt (├Ävr) A exila. 19 vt (C.i. neajunsuri, primejdii, abuzuri) A face s─â dispar─â. 20-21 vtr A (se) feri de ceva. 22 vt A cru╚Ťa. 23 vr A se abate (de la o norm─â fixat─â, de la o linie de conduit─â, de la subiect etc.). 24 vr (Rar) A se debarasa. 25 vr (├Ävr) A se rev─ârsa.
dep─ârt├íre sf [At: CORESI, EV. 283/1 / Pl: ~tß║»ri / E: dep─ârta] 1 M─ârire a distan╚Ťei fa╚Ť─â de locul unde se afl─â cineva sau ceva Si: dep─ârtat1 (1). 2 Retragere din preajma cuiva sau a ceva Si: dep─ârtat1 (2). 3-4 (├Änv; fig) (A╚Öezare sau) plecare a cuiva mai departe Si: dep─ârtat1 (3-4). 5 Separare. 6 ├Änstr─âinare. 7 (├Änv) P─âr─âsire a familiei, locului de na╚Ötere etc. Si: dep─ârtat1 (7). 8 (Fig) ├Änstr─âinare de o idee Si: dep─ârtat1 (8). 9 Distan╚Ťare de un anumit punct fix, de cineva sau de ceva Si: dep─ârtat1 (9). 10 L─âsare a unei anumite distan╚Ťe p├ón─â la ceva Si: dep─ârtat1 (10). 11 Situare la o distan╚Ť─â de... Si: dep─ârtat1 (11). 12 ├Ändep─ârtare de trunchi a unei p─âr╚Ťi mobile a corpului omenesc Si: dep─ârtat1 (12). 13 Mutare ├«n alt─â parte Si: dep─ârtat1 (13). 14 ╚Üinere a cuiva la distan╚Ť─â Si: dep─ârtat1 (14). 15 Alungare dintr-un loc a unei fiin╚Ťe Si: dep─ârtat1 (15). 16 Demitere dintr-o func╚Ťie Si: dep─ârtat1 (16). 17 Exilare. 18 ├Ändep─ârtare a unor primejdii, neajunsuri, abuzuri Si: dep─ârtat1 (18). 19 Ferire de ceva Si: dep─ârtat1 (19). 20 Cru╚Ťare. 21 Abatere de la o norm─â fixat─â, de la o linie de conduit─â, de la subiect Si: dep─ârtat1 (21). 22 Debarasare. 23 (├Ävr) Rev─ârsare. 24 (Ccr) Loc situat la o distan╚Ť─â mare de vorbitor. 25 (Ccr) Distan╚Ť─â. 26 (├Älav) Din ~ (sau ~t─âri) De departe. 27 (├Älav) La ~ La o oarecare distan╚Ť─â. 28 (├Änv; ├«e) A fi cu ~ A fi la mare distan╚Ť─â. 29 (├Äae) A nu fi la ├«ndem├ón─â. 30 (Olt; ├«e) A-i veni cu ~ A nu-i fi la ├«ndem├ón─â. 31 (Gmt) Coordonat─â a punctului dat─â de distan╚Ťa ├«ntre acesta ╚Öi planul vertical de proiec╚Ťie.
DEP─éRT├ü, dep─ârtez, vb. I. 1. Refl. A m─âri distan╚Ťa fa╚Ť─â de locul unde se afl─â cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se a╚Öeza sau a pleca (mai) departe. ÔÖŽ Fig. A se ├«nstr─âina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distan╚Ťa de ceva; a trimite sau a ╚Ťine pe cineva departe. ÔÖŽ Fig. A ├«nl─âtura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). ÔÇô Din departe.
DEP─éRT├üRE, dep─ârt─âri, s. f. 1. Faptul de a (se) dep─ârta. ÔÖŽ (Concr.) Loc situat la mare distan╚Ť─â de vorbitor. 2. Distan╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Din dep─ârtare (sau dep─ârt─âri) = de departe, de la mare distan╚Ť─â. ÔÇô V. dep─ârta.
DEP─éRT├ü, dep─ârtez, vb. I. 1. Refl. A m─âri distan╚Ťa fa╚Ť─â de locul unde se afl─â cineva sau ceva, a se retrage din preajma cuiva sau a ceva, a se a╚Öeza sau a pleca (mai) departe. ÔÖŽ Fig. A se ├«nstr─âina de cineva sau de ceva. 2. Tranz. A duce, a muta ceva mai departe, a distan╚Ťa de ceva; a trimite sau a ╚Ťine pe cineva departe. ÔÖŽ Fig. A ├«nl─âtura pe cineva de undeva, a izgoni, a alunga. 3. Refl. A se abate, a devia (de la subiect). ÔÇô Din departe.
DEP─éRT├üRE, dep─ârt─âri, s. f. 1. Faptul de a (se) dep─ârta. ÔÖŽ (Concr.) Loc situat la mare distan╚Ť─â de vorbitor. 2. Distan╚Ť─â. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Din dep─ârtare (sau dep─ârt─âri) = de departe, de la mare distan╚Ť─â. ÔÇô V. dep─ârta.
DEP─éRT├ü, dep─ârtez, vb. I. (Uneori ├«n concuren╚Ť─â cu ├«ndep─ârta) 1. Refl. A se duce din apropierea unei fiin╚Ťe sau a unui lucru, a pleca ├«n alt─â parte. Oamenii se dep─ârtau c├«te unul. CAMILAR, N. I 40. Acuma s-a dep─ârtat ╚Öi mai tare, cu scaunul lui, de col╚Ťul mesei. SADOVEANU, P. M. 230. Se uit─â la el cu mil─â ╚Öi parc─â nu se ├«ndura s─â se dep─ârteze de d├«nsul. ISPIRESCU, L. 15. Biata fat─â... porne╚Öte ├«n toat─â lumea, dep─ârt├«ndu-se de casa p─ârin╚Ťasc─â f─âr─â nici o n─âdejde de ├«ntoarcere! CREANG─é, P. 286. ÔÖŽ A se ├«nstr─âina de cineva sau de ceva, a p─âr─âsi (pe cineva sau ceva). Neputin╚Ťa de a ├«n╚Ťelege ce se petrece ├«n sufletul ╚Öi ├«n corpul acelei fiin╚Ťe care se dep─ârta de el, ├«l chinuia amar, p├«n─â la disperare. BART, E. 216. 2. Tranz. A duce, a muta, a pune ├«n alt─â parte; a ╚Ťine pe cineva departe. Lop─âtarii dep─ârtaser─â corabia de uscat. ISPIRESCU, L. 24. De-a╚Ö putea s─â-i dep─ârtez pe to╚Ťi de-acas─â. ALECSANDRI, T. I 216. ÔÖŽ A ├«nl─âtura (dintr-o situa╚Ťie, dintr-o func╚Ťie sau o pozi╚Ťie oarecare); a alunga, a goni, a izgoni. Mi-a spus c─â-i pare r─âu c─â trebuie s─â m─â dep─ârteze din casa lui. GALACTION, O. I 77. Din loca╚Öul fericirii Pentru ce m-ai dep─ârtat? ALECSANDRI, P. II 98. Brazii c─â se leg─ânau... Dar voi ce v─â leg─âna╚Ťi? Sau vre╚Ťi cuibul s─â-mi strica╚Ťi, De-aici s─â m─â dep─ârta╚Ťi? JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 204. ÔŚŐ Fig. Putea ca s─â ╚Öi-l ├«nchipuiasc─â altfel de cum ├«l cunoscuse ÔÇô s─ân─âtos ├«n orice clip─â ÔÇô dep─ârt├«nd ├«nsu╚Öi g├«ndul c─â un om ca el ar putea s─â se ├«mboln─âveasc─â? MACEDONSKI, O. III 21. 3. Refl. A se abate, a devia. Dar ia, s─â nu ne dep─ârt─âm cu vorba ╚Öi s─â ├«ncep a dep─âna firul pove╚Ötii. CREANG─é, P. 184.
DEP─éRT├üRE, dep─ârt─âri, s. f. 1. (La pl. cu valoare de sg.) Faptul de a fi departe. Prietenia mea pentru Sevasti╚Ťa e una din acele sim╚Ťiri pe care nici timpul, nici dep─ârtarea n-au putut-o nimici. HOGA╚ś, DR. II 139. ÔÖŽ Loc situat departe, la mare distan╚Ť─â de vorbitor. Zi ╚Öi noapte, dep─ârt─ârile vuiau sub cump─âna clopotelor. CAMILAR, T. 123. Dep─ârt─ârile ├«nalte, spre asfin╚Ťit, ├«n amurgul singuratic, st─âteau cufundate ├«ntr-o umbr─â viorie. SADOVEANU, O. V 441. B─âlcescu... scruteaz─â cheiul portului, dep─ârtarea. CAMIL PETRESCU, B. 217. Cerul cenu╚Öiu pl├«ngea ploaie m─ârunt─â ╚Öi rece care ├«nv─âluia dep─ârt─ârile ╚Öi ├«mp─âienjenea vederile. SANDU-ALDEA, D. N. 152. ÔŚŐ Loc. adv. ├Än dep─ârtare (sau dep─ârt─âri) = ├«ntr-un loc dep─ârtat, departe. C├«nd e furtun─â-n dep─ârtare La margini de-orizont r─âsare Un fulger alb. CO╚śBUC, P. I 82. Nu c─âta ├«n dep─ârtare Fericirea ta, iubite! EMINESCU, O. I 54. Au mers vestea-n dep─ârt─âri Peste nou─â ╚Ťeri ╚Öi m─âri! ALECSANDRI, P. II 179. 2. Distan╚Ť─â. De-a╚Ö putea, cu dragostea mea, toat─â Dep─ârtarea dintre noi s-o sf─ârm. PORUMBACU, A. 45. Cur├«nd nu-l mai aud; s-a pus ├«ntre el ╚Öi noi dep─ârtarea. SADOVEANU, V. F. 26. De am├«ndou─â p─âr╚Ťile podului, la dep─ârt─âri egale, ├«ntre dou─â ╚Öiraguri de salc├«mi, erau dou─â cantoane. C. PETRESCU, S. 39. ÔŚŐ (Cu determin─âri locale sau temporale) Muncea cu ziua, la o boieri╚Ť─â... peste trei dealuri dep─ârtare. CAMILAR, N. I 214. Are el ├«n p─âdure, dep─ârtare de-aici un ceas, dou─â pris─âci. SADOVEANU, Z. C. 34. Rezem─â [drugii] de cas─â la o dep─ârtare de o palm─â domneasc─â unul de altul. ISPIRESCU, L. 59. ÔŚŐ Loc. adj. ╚Öi adv. Din dep─ârtare (sau dep─ârt─âri) = de departe, de la mare distan╚Ť─â. Deodat─â, din cerul albastru, au ie╚Öit doi vulturi, negri soli ai nop╚Ťii din dep─ârtare, de dincolo de razele culcate ├«n amurg. ARGHEZI, P. T. 105. Din dep─ârt─âri V─âzutu-s-a cresc├«nd ├«n z─âri R─âdvan cu mire, cu n─âna╚Öi. CO╚śBUC, P. I 56. Milescu ├«ncepu o melodie u╚Öoar─â, ce p─ârea c─â vine din dep─ârt─ârile ad├«nci ale notelor de jos. D. ZAMFIRESCU, R. 143. Aerul, r─âsfirat ├«n unde diafane subt ar╚Öi╚Ťa soarelui de vear─â, oglinde╚Öte ierburile ╚Öi b─âl─âriile din dep─ârtare. ODOBESCU, S. III 14.
depărtá (a ~) vb., ind. prez. 3 depărteáză
depărtáre s. f., g.-d. art. depărtắrii; pl. depărtắri
dep─ârt├í vb., ind. prez. 1 sg. dep─ârt├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. dep─ârte├íz─â
depărtáre s. f., g.-d. art. depărtării; pl. depărtări
DEP─éRT├ü vb. 1. v. ├«ndep─ârta. 2. a (se) dezlipi, a (se) ├«ndep─ârta. (S─â nu te ~ de mine.) 3. v. spa╚Ťia. 4. v. scoate. 5. v. izgoni. 6. a se ├«ndep─ârta, v. ├«nstr─âina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. v. abate.
DEP─éRT├üRE s. 1. v. ├«ndep─ârtare. 2. dezlipire, ├«ndep─ârtare. (~ lui de cas─â.) 3. distan╚Ťare, ├«ndep─ârtare, r─ârire, spa╚Ťiere. (~ literelor unui cuv├ónt.) 4. v. distan╚Ť─â. 5. distan╚Ť─â, interval, spa╚Ťiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este ├«ntre cei doi st├ólpi?)
A (se) dep─ârta Ôëá a (se) apropia
Dep─ârtare Ôëá apropiere
DEP─éRT├üRE ~─âri f. 1) v. A DEP─éRTA. 2) Interval dintre dou─â puncte ├«n spa╚Ťiu; distan╚Ť─â. ÔŚŐ Din ~ de departe; dintr-un loc ├«ndep─ârtat. 3) Loc situat departe de vorbitor. /v. a dep─ârta
dep─ârt├á v. a pune sau a duce departe: dep─ârta╚Ťi pe copii dela foc.
dep─ârtare f. 1. ac╚Ťiunea de a (se) dep─ârta; 2. distan╚Ť─â, interval.
dep─ârt├íre f. Ac╚Ťiunea de a dep─ârta. Distan╚Ť─â, interval: p─âdurea e la dep─ârtare de un chilometru de casa noastr─â. Din dep─ârtare, de departe, de la distan╚Ť─â.
dep─ârt├ęz v. tr. (d. departe). Pun (duc) departe: a dep─ârta scaunu de mas─â. Scot, ├«nl─âtur: a dep─ârta un func╚Ťionar dintrÔÇÖo func╚Ťiune. V. refl. M─â duc departe, m─â despart: dep─ârteaz─â-te de c├«ne, c─â mu╚Öc─â. ÔÇô ╚śi ├«ndep-.
DEP─éRTA vb. 1. a (se) distan╚Ťa, a (se) ├«ndep─ârta. (Se ~ unu de al╚Ťii; s-a ~ de grupul nostru.) 2. a (se) dezlipi, a (se) ├«ndep─ârta. (S─â nu te ~ de mine.) 3. a distan╚Ťa, a ├«ndep─ârta, a r─âri, a spatia, (├«nv.) a spa╚Ťiona. (~ literele unui cuv├«nt.) 4. a elimina a ├«ndep─ârta, a ├«nl─âtura, a scoate. (A ~ petele de pe o hain─â.) 5. a alunga, a goni, a izgoni, a ├«ndep─ârta, (rar) a prigoni, a r─âzmeri, a surghiuni, (├«nv. ╚Öi pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (├«nv. ╚Öi reg.) a ├«ntiri, a m├«na, a t─âia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. ╚Öi Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a p─âfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. ╚Öi Ban.) a spr├«nji, (Transilv. ╚Öi Maram.) a ╚Ťipa, (Ban. ╚Öi Transilv.) a zogorni, (├«nv.) a lep─âda, a r─â╚Öchira, (fam.) a m─âtr─â╚Öi, (fam. fig.) a m─âtura. (L-a ~ cu violen╚Ť─â de la sine.) 6. a se ├«ndep─ârta a se instr─âina. (De ce te-ai ~ de noi?) 7. a se abate, a devia, a divaga, a se ├«ndep─ârta, (├«nv.) a (se) sc─âp─âta. (Ne-am ~ de la subiect.)
DEP─éRTARE s. 1. distan╚Ťare, ├«ndep─ârtare. (~ lui de grupul nostru.) 2. dezlipire, ├«ndep─ârtare. (~ lui de cas─â.) 3. distan╚Ťare, ├«ndep─ârtare, r─ârire, spa╚Ťiere. (~ literelor unui cuv├«nt.) 4. (concr.) distan╚Ť─â, spa╚Ťiu, (pop.) cale, (├«nv.) loc. (├Äntre cele dou─â ora╚Öe e o ~ de 40 km.) 5. (concr.) distan╚Ť─â, interval, spa╚Ťiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este ├«ntre cei doi st├«lpi?)
DEP─éRTARE. Subst. Dep─ârtare, ├«ndep─ârtare, distan╚Ť─â; distan╚Ťare, ├«ndep─ârtare, r─âm├«nere ├«n urm─â. Abatere, deviere, devia╚Ťie. Separare, izolare, desp─âr╚Ťire, desprindere, despreunare (pop.), deta╚Öare. Risipire, ├«mpr─â╚Ötiere, diseminare, r─âsfirare, r─ârire, r─ârit. Lungime, ├«ntindere, spa╚Ťiu, interval; distan╚Ť─â mare, cale de o po╚Öt─â, drum f─âr─â sf├«r╚Öit, cale lung─â, distan╚Ť─â astronomic─â; z─âri ├«ndep─ârtate; spa╚Ťiu nesf├«r╚Öit, nesf├«r╚Öire., nesf├«r╚Öit. Sf├«r╚Öitul p─âm├«ntului, cap─âtul lumii (p─âm├«ntului). Adj. Dep─ârtat, ├«ndep─ârtat, distant (rar); izolat, spa╚Ťiat, r─ârit, deta╚Öat, desp─âr╚Ťit, separat. Nesf├«r╚Öit, f─âr─â sf├«r╚Öit, infinit, interminabil. Vb. A fi departe, a fi la (mare) distan╚Ť─â, a sta departe. A se dep─ârta, a se ├«ndep─ârta, a se distan╚Ťa. A pleca, a pleca ├«n larg, a pleca la drum lung, a pleca peste nou─â m─âri ╚Öi nou─â ╚Ť─âri. A se separa, a se izola, a se desp─âr╚Ťi, a se despreuna (pop.), a se deta╚Öa. A se risipi, a se ├«mpr─â╚Ötia, a se disemina, a se r─âsfira. A se abate, a devia. A se pierde ├«n zare, a se pierde din vedere, a disp─ârea din fa╚Ťa ochilor, a se mistui ├«n zare, a se topi ca noru-n zare. A dep─ârta, a ├«ndep─ârta, a ╚Ťine la distan╚Ť─â. A abate, a devia. A separa, a izola, a desp─âr╚Ťi, a deta╚Öa; a risipi, a ├«mpr─â╚Ötia. Adv. Departe, dep─ârti╚Öor (dim.), dep─ârcior (reg.), ├«n zare; de departe, din dep─ârtare, din dep─ârt─âri; ├«n dep─ârtare, la distan╚Ť─â; dincolo, acolo, aiurea; ├«n lumea larg─â; la dracu-n praznic, unde a dus mutu iapa, peste (nou─â) m─âri ╚Öi (nou─â) ╚Ť─âri, la cap─âtul p─âm├«ntului (lumii), la muma dracului, unde ╚Öi-a ├«n╚Ť─ârcat dracul copiii, unde ╚Öi-a spart dracul opincile, unde ╚Öi-a pierdut dracul opincile. i V. dimensiune, dispari╚Ťie, dispersare, fug─â, lungime, separare.
MAIOR E LONGINQUE REVERENTIA (lat.) dep─ârtarea m─âre╚Öte respectul ÔÇô Tacit, ÔÇ×AnnalesÔÇŁ, I, 47. Scurgerea timpului face s─â creasc─â prestigiul marilor personalit─â╚Ťi, ╚Ťes├ónd o aureol─â ├«n jurul lor ╚Öi trec├óndu-le ├«n legend─â.

Dep─ârtare dex online | sinonim

Dep─ârtare definitie

Intrare: dep─ârta
dep─ârta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: dep─ârtare
dep─ârtare substantiv feminin