Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

8 defini╚Ťii pentru deosibire

deosib├ş v vz deosebi2
deosib├şre sf vz deosebire
DEOSEB├Ź, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferen╚Ťia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel, a fi diferit. Marea Adunare Na╚Ťional─â constituit─â dup─â alegeri se deosebe╚Öte de toate parlamentele pe care le-am avut p├«n─â acum. IST. R.P.R. 721. ÔŚŐ Tranz. E o ├«ntreag─â zon─â de verdea╚Ť─â... deasupra c─âreia numele lui [al Oltului] se ├«ntinde, ├«nsu╚Öindu-╚Öi-o ╚Öi deosebind-o de restul p─âm├«ntului. BOGZA, C. O. 260. ├Ämi vin felurite g├«nduri care m─â bucur─â, c─âci ele m─â deosebesc de ceilal╚Ťi oameni. SADOVEANU, Z. C. 55. ÔÖŽ Tranz. A face distinc╚Ťie ├«ntre dou─â sau mai multe lucruri; a distinge. C├«nd te ui╚Ťi ├«napoi, la cele trecute, nu mai ╚Ötii s─â le deosebe╚Öti unele de altele. DEMETRIUS, V. 92. Ivan nu mai deosebea visul de via╚Ť─â. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 160. 2. Tranz. A recunoa╚Öte un lucru dintre altele; a deslu╚Öi, a distinge, a discerne. Agripina c─âut─â s─â r─âzbat─â cu urechea prin zgomotul ╚Öi pocniturile Iablanicioarei, dar nu deosebi nimic. GALACTION, O. I 163. Se vedea aproape ca ziua, deosebeai tot, copacii p─âreau chiar lumina╚Ťi pe din─âuntru. M. I. CARAGIALE, C. 152. M─âcar c─â e a╚Öa de ├«ntuneric, deosebesc tare bine firele de mac din cele de n─âsip. CREANG─é, P. 263. ÔŚŐ Refl. pas. Alte gr─âmezi asem─ân─âtoare [de porumb] ├«ncep s─â se deosebeasc─â pe ├«ntinsul c├«mpiei. BOGZA, C. O. 389. Urc drumul lucrat de solda╚Ťi, care se deosebe╚Öte greu. CAMIL PETRESCU, U. N. 242. ÔÖŽ Tranz. A remarca, a prefera, a alege. ├Äntre toiul ne├«nsemna╚Ťilor tineri ce o sup─ârau cu curtea lor, ea deosebi pe Iancu B. NEGRUZZI, S. I 25. 3. Refl. A se ridica deasupra (celorlal╚Ťi), a se distinge, a se remarca. [Feciorul] s─âu se deosebea prin iste╚Ťimea, boiul ╚Öi ├«n╚Ťelepciunea lui. ISPIRESCU, L. 185. Supt urm─âtorii domni... vedem pe Miron deosebindu-se at├«t ├«n tabere, ap─âr├«ndu-╚Öi patria cu cinste, c├«t ╚Öi ├«n sfaturi, d├«nd p─âreri ├«n╚Ťelepte ╚Öi folositoare ╚Ť─ârii. B─éLCESCU, O. I 184. Femeile de la munte poart─â ╚Ötergare de m─âtas─â, lucrate de d├«nsele, ce se deosebesc prin dib─âcia ╚Ťes─âturilor. ALECSANDRI, P. P. 139. ÔÇô Variant─â: (regional) deosib├ş (CARAGIALE, O. II 120) vb. IV.
DEOSEB├ŹRE, deosebiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) deosebi ╚Öi rezultatul ei; lips─â de asem─ânare, diferen╚Ť─â. Poate c─â nu mai ai tu nici un sentiment pentru el, altfel n-ai vedea deosebirile, cum nu le vedeai alt─â dat─â. Sigur c─â v─â deosebi╚Ťi, nu s├«nt doi oameni la fel pe lume. DEMETRIUS, C. 8. Nu e deosebire ├«ntre d├«nsele nici la frumuse╚Ť─â, nici la stat, nici la purtat. DREANG─é, P. 270. Deosebirea ce se vede ├«n starea muncitorilor plugari ├«ntre mai multe popoare ├«╚Öi are pricina ├«n institu╚Ťiile ce c├«rmuiesc proprietatea. B─éLCESCU, O. I 135. ÔŚŐ Loc. adv. Cu deosebire = a) deosebit de mult, foarte mult. Le-a pl─âcut filozofilor cu deosebire aceast─â parte a v├«n─âtoarei. SADOVEANU, D. P. 83. Adela mi-a c├«ntat azi o bucat─â care ╚Ötie c─â-mi place cu deosebire. IBR─éILEANU, A. 45; b) mai ales. Fiece vorb─â ├«l ├«mpungea drept ├«n inim─â, cu deosebire fiindc─â auzea tot satul. REBREANU, I. 29; c) (la gradul comparativ) foarte frumos, foarte bine. Trebuie dar s─â-l primim mai cu deosebire. ALECSANDRI, T. I 276. (Preced├«nd adjective ╚Öi adverbe) Cu deosebire de... = foarte, deosebit de..., c├«t se poate de... Fiecare floare era cu deosebire de m├«ndr─â ╚Öi cu un miros dulce de te ├«mb─âta. ISPIRESCU, L. 6. Cu deosebire (sau deosebirea) c─â... = cu diferen╚Ťa c─â... ╚śi-╚Öi ie un suflet de nor─â ├«ntocmai dup─â chipul ╚Öi asem─ânarea celei dent─âi: cu deosebire numai c─â aceasta era mai ├«n v├«rst─â. CREANG─é, P. 7. F─âr─â deosebire = f─âr─â excep╚Ťie, ├«n mod absolut. To╚Ťi oamenii, f─âr─â deosebire, vom fi deopotriv─â. CAMILAR, N. I 400. Spre deosebire de... = ├«n opozi╚Ťie, ├«n contrast cu... Rupeam buc─â╚Ťile de friptur─â cu m├«inile... Nou─â, copiilor, ne convenea, spre deosebire de mama. SAHIA, N. 57. ÔŚŐ Expr. (├Änvechit) A avea deosebire = a se deosebi, a fi diferit (unul de altul). Toate aste frasis se sf├«r╚Öesc cu ┬źsar─â┬╗, dar precum a╚Ťi v─âzut, au deosebire ├«n scris. NEGRUZZI, S. I 5. ÔÇô Variant─â: (regional) deosib├şre (ISPIRESCU, L. 381) s. f.
DEOSIB├Ź vb. IV v. deosebi.
DEOSIB├ŹRE s. f. v. deosebire.
DEOSIB├Ź vb. IV. v. deosebi.
DEOSIB├ŹRE s. f. v. deosebire.

Deosibire dex online | sinonim

Deosibire definitie

Intrare: deosibi
deosibi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: deosibire
deosibire