Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

39 defini╚Ťii pentru deosebit

deoseb├ş2 [At: (a. 1645) HERODOT, 427 / V: (├«vp) d─âo~, ~s─âb├ş2, ~sib├ş / P: de-o~ / Pzi: ~b├ęsc / E: de2 + osebi] 1-2 vtr (├Ävp) A (se) ├«ndep─ârta de cineva sau de ceva. 3-4 vtr (├Änv) A (se) separa. 5-6 vtr A (se) desprinde. 7 vr A se diferen╚Ťia de cineva sau de ceva. 8 vt A recunoa╚Öte o fiin╚Ť─â dintre altele asem─ân─âtoare Si: a deslu╚Öi, a discerne, a distinge, a identifica. 9 vt (├Änv) A elimina. 10 vr A se ridica deasupra celorlal╚Ťi Si: a se distinge, a se remarca. 11-12 vtr A (se) specifica. 13 vrp (├Ävr) A se excepta. 14 vt A da unei fiin╚Ťe o not─â specific─â. 15 vrp A fi limpede, clar, dinstinct pentru privire. 16 vr (Rar) A se semnala.
deos├ębi1 av [At: VARLAAM, C. 135 / V: ~sß║»bi1, ~s├şbi, deu~ / S ╚Öi: de osebi / E: de4 + osebi1] (├Änv) 1 ├Än pozi╚Ťie izolat─â. 2 ├Än alt─â parte. 3 Separat. 4 ├Äntr-o parte. 5 Pe r├ónd. 6 ├Än mod special. 7 Nu numai (c─â). 8 Independent. 9 Mai ales. 10 (Urmat de pp ÔÇ×deÔÇŁ) ├Än afar─â de... 11 ├Än plus. 12 ├Än parte. 13 Superior (semenilor). 14 Independent. 15 De obicei.
deoseb├şt2, ~─â [At: CANTEMIR, I. I. II, 289 / V: (├«nv) d─âo~, ~sib~ / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: deosebi2] 1 a Separat. 2 a Diferit. 3 a Divers. 4 a (D. oameni) Ie╚Öit din comun. 5 a Distins. 6 a Foarte mare. 7 av Foarte. 8 av C├ót se poate de... 9 av ├Än afar─â de...
deoseb├şt1 sn [At: MDA ms / E: deosebi] 1 (├Änv) Desp─âr╚Ťire. 2 Diferen╚Ť─â.
DEOSEB├Ź, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferen╚Ťia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ÔÖŽ Tranz. A da unei fiin╚Ťe sau unui lucru o not─â aparte, specific─â, a face s─â se deosebeasc─â de al╚Ťii. 2. Refl. A se ridica deasupra (celorlal╚Ťi); a se distinge, a se remarca, a se eviden╚Ťia. 3. Tranz. A recunoa╚Öte un lucru sau o fiin╚Ť─â dintre altele asemenea; a deslu╚Öi, a discerne, a distinge. [Pr.: de-o-] ÔÇô De4 + osebi.
DEOSEB├ŹT, -─é, deosebi╚Ťi, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La pl., preced├ónd substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobi╚Önuit, special. ÔÖŽ Distins, remarcabil. 4. Separat, desp─âr╚Ťit. II. Adv. 1. C├ót se poate de..., foarte. 2. ├Än afar─â de..., pe l├óng─â. ÔÇô V. deosebi.
DEOSEB├Ź, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferen╚Ťia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel. ÔÖŽ Tranz. A da unei fiin╚Ťe sau unui lucru o not─â aparte, specific─â, a face s─â se deosebeasc─â de al╚Ťii. 2. Refl. A se ridica deasupra (celorlal╚Ťi); a se distinge, a se remarca, a se eviden╚Ťia. 3. Tranz. A recunoa╚Öte un lucru sau o fiin╚Ť─â dintre altele asemenea; a deslu╚Öi, a discerne, a distinge. [Pr.: de-o-] ÔÇô De4 + osebi.
DEOSEB├ŹT, -─é, deosebi╚Ťi, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La pl., preced├ónd substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobi╚Önuit, special. ÔÖŽ Distins, remarcabil. 4. Separat, desp─âr╚Ťit. II. Adv. 1. C├ót se poate de..., foarte. 2. ├Än afar─â de..., pe l├óng─â. ÔÇô V. deosebi.
DEOSEB├Ź, deosebesc, vb. IV. 1. Refl. A se diferen╚Ťia (de cineva sau de ceva), a nu (mai) fi la fel, a fi diferit. Marea Adunare Na╚Ťional─â constituit─â dup─â alegeri se deosebe╚Öte de toate parlamentele pe care le-am avut p├«n─â acum. IST. R.P.R. 721. ÔŚŐ Tranz. E o ├«ntreag─â zon─â de verdea╚Ť─â... deasupra c─âreia numele lui [al Oltului] se ├«ntinde, ├«nsu╚Öindu-╚Öi-o ╚Öi deosebind-o de restul p─âm├«ntului. BOGZA, C. O. 260. ├Ämi vin felurite g├«nduri care m─â bucur─â, c─âci ele m─â deosebesc de ceilal╚Ťi oameni. SADOVEANU, Z. C. 55. ÔÖŽ Tranz. A face distinc╚Ťie ├«ntre dou─â sau mai multe lucruri; a distinge. C├«nd te ui╚Ťi ├«napoi, la cele trecute, nu mai ╚Ötii s─â le deosebe╚Öti unele de altele. DEMETRIUS, V. 92. Ivan nu mai deosebea visul de via╚Ť─â. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 160. 2. Tranz. A recunoa╚Öte un lucru dintre altele; a deslu╚Öi, a distinge, a discerne. Agripina c─âut─â s─â r─âzbat─â cu urechea prin zgomotul ╚Öi pocniturile Iablanicioarei, dar nu deosebi nimic. GALACTION, O. I 163. Se vedea aproape ca ziua, deosebeai tot, copacii p─âreau chiar lumina╚Ťi pe din─âuntru. M. I. CARAGIALE, C. 152. M─âcar c─â e a╚Öa de ├«ntuneric, deosebesc tare bine firele de mac din cele de n─âsip. CREANG─é, P. 263. ÔŚŐ Refl. pas. Alte gr─âmezi asem─ân─âtoare [de porumb] ├«ncep s─â se deosebeasc─â pe ├«ntinsul c├«mpiei. BOGZA, C. O. 389. Urc drumul lucrat de solda╚Ťi, care se deosebe╚Öte greu. CAMIL PETRESCU, U. N. 242. ÔÖŽ Tranz. A remarca, a prefera, a alege. ├Äntre toiul ne├«nsemna╚Ťilor tineri ce o sup─ârau cu curtea lor, ea deosebi pe Iancu B. NEGRUZZI, S. I 25. 3. Refl. A se ridica deasupra (celorlal╚Ťi), a se distinge, a se remarca. [Feciorul] s─âu se deosebea prin iste╚Ťimea, boiul ╚Öi ├«n╚Ťelepciunea lui. ISPIRESCU, L. 185. Supt urm─âtorii domni... vedem pe Miron deosebindu-se at├«t ├«n tabere, ap─âr├«ndu-╚Öi patria cu cinste, c├«t ╚Öi ├«n sfaturi, d├«nd p─âreri ├«n╚Ťelepte ╚Öi folositoare ╚Ť─ârii. B─éLCESCU, O. I 184. Femeile de la munte poart─â ╚Ötergare de m─âtas─â, lucrate de d├«nsele, ce se deosebesc prin dib─âcia ╚Ťes─âturilor. ALECSANDRI, P. P. 139. ÔÇô Variant─â: (regional) deosib├ş (CARAGIALE, O. II 120) vb. IV.
DEOSEB├ŹT2, -─é, deosebi╚Ťi, -te, adj. (Uneori urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) 1. Care este altfel, care nu e asemenea (cu altul), diferit. Ce ar fi putut apropia doi oameni at├«t de deosebi╚Ťi? M. I. CARAGIALE, C. 45. Cu totul deosebit de aceea ce era ├«nt─âi [i se p─ârea acum traiul]. NEGRUZZI, S. I 74. 2. Care iese din comun, neobi╚Önuit, special. Me╚Öterul Iosif ├«i z├«mbi ├«n chip deosebit. SADOVEANU, P. M. 238. Era ceva deosebit ├«n ╚Öoaptele p─âpuri╚Öului, c─âci c─âpitanul le asculta cu mult─â b─âgare de seam─â. SANDU-ALDEA, U. P. 199. Dionis descifra textul obscur cu-n interes deosebit. EMINESCU, N. 45. ├Än ╚Ťinuturile aceste primitive ╚Öi s─âlbatice, ╚Öi omul are ceva deosebit. RUSSO, O. 101. ÔÖŽ Distins, ales, remarcabil. O persoan─â deosebit─â. 3. (La pl., preced├«nd substantivul) Felurite, diverse, diferite. Romanii din Dacia veche... ├«ntemeiar─â deosebite staturi mici. B─éLCESCU, O. II 12. Breslele se alc─âtuiau de oarecari slujba╚Öi mai mici ai ╚Ť─ârii ╚Öi de deosebitele categorii ale burgheziei, locuitorilor din ora╚Öe ╚Öi a mo╚Önenilor ╚Öi oamenilor liberi. B─éLCESCU, O. II 14. 4. Separat, aparte. Cl─âdirea cuprindea dou─â case complet deosebite. REBREANU, R. I 20.
DEOSEB├ŹT1 adv. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źde┬╗) 1. Foarte, c├«t se poate de..., nespus de... Probleme deosebit de interesante. Ôľş Avea un cap deosebit de frumos. DUMITRIU, N. 153. 2. ├Än afar─â de..., pe l├«ng─â... Deosebit de rom├«ni, pe care, ├«n lips─â de alte pricini, leg─âtura s├«ngelui i-ar fi silit a sta mai bine cu fra╚Ťii lor din ╚Ťar─â dec├«t cu neam str─âin, chiar sa╚Öii ╚Öi s─âcuii erau cu totul ├«n favoarea lui Mihai-vod─â. B─éLCESCU, O. II 225. (Pleonastic) St─âp├«nu-t─âu, ca st─âp├«nu-t─âu; ce ╚Ť-a face el, asta-i deosebit de ba╚Öca, zise ├«mp─âratul. CREANG─é, P. 266.
DEOSEB├Ź, deosebesc, vb. IV. ~ [Var.: (reg.) deosib├ş vb. IV] ÔÇô Din [├«n]deosebi.
deoseb├ş (a ~) (de-o-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. deoseb├ęsc, imperf. 3 sg. deosebe├í; conj. prez. 3 s─â deosebe├ísc─â
deoseb├ş vb. (sil. de-o-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. deoseb├ęsc, imperf. 3 sg. deosebe├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. deosebe├ísc─â
deoseb├şt adj. m.(sil. de-o-), pl. deoseb├ş╚Ťi; f. sg. deoseb├şt─â, pl. deoseb├şte
DEOSÉBI adv. v. aparte, deosebit, separat.
DEOSEB├Ź vb. 1. a deslu╚Öi, a diferen╚Ťia, a discerne, a discrimina, a distinge, (├«nv. ╚Öi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. ╚Öi Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu u╚Öurin╚Ť─â binele de r─âu.) 2. v. diferi. 3. v. remarca.
DEOSEB├Ź vb. v. desp─âr╚Ťi, izola, separa.
DEOSEB├ŹT adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. distinct. 3. adj. aparte. 4. adj. aparte, individual, neobi╚Önuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. v. diferit. 6. adj. v. distinct. 7. adj. v. separat. 8. adv. aparte, separat, (pop.) deosebi, (fam.) ba╚Öca. (~ de asta, i-a mai dat ╚Öi...) 9. adj. v. divergent. 10. adj. v. variat. 11. adj. ales, distins, rar, superior. (E un om ~.) 12. adj. v. eminent. 13. adj. v. important. 14. adj. v. admirabil. 15. adj. v. remarcabil. 16. adj. v. ales. 17. adj. mare. (I se face o ~ cinste.) 18. adv. v. foarte.
A (se) deosebi Ôëá a sem─âna
Deosebit Ôëá analog, asem─ânat, asem─ân─âtor, asemenea, identic, obi╚Önuit, ordinar
A DEOSEB├Ź ~├ęsc tranz. 1) (fiin╚Ťe, lucruri) A identifica dup─â anumite semne caracteristice (de altele de acela╚Öi fel); a distinge; a discerne; a deslu╚Öi; a desprinde. 2) A face s─â se deosebeasc─â. /de + sl. osebiti
A SE DEOSEB├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A fi diferit (de cineva sau de ceva). 2) A se impune prin tr─âs─âturi distincte; a se diferen╚Ťia; a diferi; a se reliefa. [Sil. de-o-] /de + sl. osebiti
DEOSEB├ŹT adv. 1) ├Än mod separat; desp─âr╚Ťit (de al╚Ťii); aparte. 2) Extrem de; tare; foarte. 3) Afar─â de...; pe l├óng─â... /v. a (se) deosebi
deos├Ębi adv. la o parte (rar ├«ntrebuin╚Ťat): ├«n deosebi, mai ales. [Vechiu-rom. osebi = slav. O SEBIE, pentru sine].
deoseb├Č v. 1. a desp─âr╚Ťi cu sim╚Ťurile, cu mintea: a deosebi oile de capre; fig. a deosebi binele de r─âu; 2. a face o deosebire; 3. a nu sem─âna: frate de frate se deosebe╚Öte; 4. a se semnala, a se distinge. [V. deosebi].
deosebit a. 1. diferit; 2. rar ╚Öi excelent, distins. ÔĽĹ adv. deosebit de, afar─â de.
oseb├Č v. V. deosebi.
deoseb├ęsc ╚Öi (vest) ib├ęsc (eo 2 silabe) v. tr. (din ma─ş vech─şu osebesc ╚Öi usebesc, d. vsl. osobiti sen ╚Öi osebiti sen, a se deosebi. V. deoseb─ş). Separ, despart: a deosebi oile de capre. Disting, cunosc, v─âd: e ├«ntuneric ╚Öi nu deosebesc c├«╚Ť─ş oamen─ş s├«nt. Fac deferen╚Ť─â, deosebire: Dumneze┼ş nu deosebe╚Öte buni─ş de r─âi ╚Öi plo┼ş─â peste to╚Ť─ş. V. refl. M─â disting, m─â v─âd: ningea a╚Öa de tare ├«n c├«t nu se ma─ş deosebea satu. Difer, nu sem─ân: m─âgaru, de╚Öi seam─ân cu calu, se deosebe╚Öte ├«n multe.
deos├ęb─ş (├«n) loc. adv. (de ╚Öi vsl. osobi, osob─ş, osobe, pentru sine, separat, d. sob─Ľ care vine din svo─ş, al s─â┼ş, propri┼ş, seb─Ľ, lu─ş, s├«rb. o sebi, p. sine, osobit, deosebit. V. slobod). Rar. ├Än special, cu deosebire, ma─ş ales. ÔÇô ├Än Cod. Vor. useb─ş, la o parte, deosebit.
deoseb├şt, -─â adj. (d. deosebesc). Separat. Distins. Diferit. Adv. ├Än mod deosebit: a locui deosebit. Deosebit de asta, afar─â de asta, pe l├«ng─â asta, apo─ş. ÔÇô Vech─ş osebit.
oseb├ęsc, V. deosebesc.
useb├ęsc, V. deoseb├ęsc.
us├ęb─ş, V. deoseb─ş.
deosebi adv. v. APARTE. DEOSEBIT. SEPARAT.
deosebi vb. v. DESPĂRȚI. IZOLA. SEPARA.
DEOSEBI vb. 1. a deslu╚Öi, a diferen╚Ťia, a discerne, a discrimina, a distinge, (├«nv. ╚Öi pop.) a osebi, (Ban., Transilv. ╚Öi Maram.) a deschilini, (fig.) a cerne. (Poate ~ cu u╚Öurin╚Ť─â nuan╚Ťele.) 2. a se diferen╚Ťia, a diferi, a varia, (├«nv.) a se feluri. (Obiceiurile se ~ de la un popor la altul.) 3. a se distinge, a se eviden╚Ťia, a se ilustra, a se remarca, a se singulariza, (├«nv.) a se ├«nsemna, a se semnala, a se vesti. (Prin ce s-a ~ interpretarea sa?)
DEOSEBIT adj., adv. 1. adj. anume, anumit, aparte, special, (├«nv. ╚Öi pop.) osebit. (Cu o metod─â ~.) 2. adj. aparte, distinct, separat, special. (Sec╚Ťia ocup─â o cl─âdire ~.) 3. adj. aparte, particular, special, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 4. adj. aparte, individual, neobi╚Önuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. diferit. (Au tr─âit ├«n vremuri ~.) 6. adj. diferit, distinct, (├«nv. ╚Öi pop.) osebit. (Dou─â cete, dou─â gr─âmezi ~.) 7. adj. diferit, distinct, separat, (├«nv. ╚Öi reg.) chilin. (Problemele impun rezolv─âri ~.) 8. adv. aparte, separat, (pop.) deosebi, (fam.) ba╚Öca. (~ de asta, i-a mai dat ╚Öi...) 9. adj. diferit, divergent. (Au concep╚Ťii ~.) 10. adj. diferit, divers, felurit, variat, (├«nv. ╚Öi pop.) osebit, (├«nv.) desp─âr╚Ťit, variu. (Un sortiment ~ de m─ârfuri). 11. adj. ales, distins, rar, superior. (E un om ~). 12. adj. ales, distins, eminent, ilustru, remarcabil. (Un profesor ~.) 13. adj. important, ├«nsemnat, mare, notabil, pre╚Ťios, remarcabil, serios, substan╚Ťial, temeinic, valoros, (fig.) consistent. (A adus o ~ contribu╚Ťie la dezvoltarea ╚Ötiin╚Ťei.) 14. adj. admirabil, excelent, ├«nc├«nt─âtor, remarcabil. (Un spectacol ~.) 15. adj. ├«nsemnat, remarcabil. (A repurtat un succes ~.) 16. adj. ales, aparte, distins, (├«nv. ╚Öi reg.) scump. (Vorbe ~.) 17. adj. mare (I se face o ~ cinste.) 18. adv. excep╚Ťional, extraordinar, extrem, foarte, grozav, teribil (~ de bun.)
deoseb├şt, -─â adj. (├Än anun╚Ťuri de v├ónzare-cump─ârare de dup─â 1989, ├«n sint. plat─â deosebit─â) ├Än valut─â ÔŚŐ ÔÇ×Cump─âr cu plat─â deosebit─â tablouri vechi [...]ÔÇŁ R.l. 25 VIII 92 p. 11. ÔŚŐ ÔÇ×Cump─âr urgent vil─â [...] zon─â central─â, plat─â deosebit─â.ÔÇŁ R.l. 15 IX 92 p. 11; v. ╚Öi 8 IX 92 p. 10

Deosebit dex online | sinonim

Deosebit definitie

Intrare: deosebi
deosebi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: de-o-
Intrare: deosebit
deosebit adjectiv
  • silabisire: de-o-