Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru deontologie

deontolog├şe sf [At: CONTEMP., S. II, 1975, nr. 1511, 4/2 / P: de-on~ / E: fr d├ęontologie] 1 Parte a eticii care studiaz─â normele ╚Öi obliga╚Ťiile specifice unei activit─â╚Ťi profesionale. 2 (Spc) Totalitate a regulilor ╚Öi uzan╚Ťelor care reglementeaz─â rela╚Ťiile dintre medici sau dintre ace╚Ötia ╚Öi pacien╚Ťi. 3 Teorie despre originea, caracterul ╚Öi normele obliga╚Ťiei morale ├«n general.
DEONTOLOG├ŹE s. f. 1. Totalitatea normelor de conduit─â ╚Öi obliga╚Ťiilor etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). 2. Teorie a datoriei, a obliga╚Ťiilor morale. [Pr.: de-on-] ÔÇô Din fr. d├ęontologie.
DEONTOLOG├ŹE s. f. Doctrin─â privitoare la normele de conduit─â ╚Öi la obliga╚Ťiile etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale). [Pr.: de-on-] ÔÇô Din fr. d├ęontologie.
deontolog├şe (de-on-) s. f., art. deontolog├şa, g.-d. deontolog├şi, art. deontolog├şei
deontolog├şe s. f. (sil. de-on-), art. deontolog├şa, g.-d. deontolog├şi, art. deontolog├şei
DEONTOLOG├ŹE s. etic─â profesional─â.
DEONTOLOG├ŹE s.f. 1. Parte a eticii care studiaz─â normele ╚Öi obliga╚Ťiile specifice unei activit─â╚Ťi profesionale. ÔŚŐ Deontologie medical─â = totalitatea regulilor ╚Öi uzan╚Ťelor care reglementeaz─â rela╚Ťiile dintre medici sau dintre ace╚Ötia ╚Öi bolnavii lor; etic─â medical─â. 2. Teorie despre datorie, despre originea, caracterul ╚Öi normele obliga╚Ťiei morale ├«n general. [Gen. -iei. / < fr. d├ęontologie, cf. gr. deon ÔÇô ceea ce trebuie f─âcut, logos ÔÇô studiu].
DEONTOLOG├ŹE s. f. 1. parte a eticii care studiaz─â normele ╚Öi obliga╚Ťiile specifice unei anumite profesiuni. ÔÖŽ ~ medical─â = totalitatea regulilor ╚Öi uzan╚Ťelor care reglementeaz─â rela╚Ťiile dintre medici sau dintre ace╚Ötia ╚Öi bolnavi. 2. teorie despre datorie, despre obliga╚Ťiile morale. (< fr. d├ęontologie)
DEONTOLOG├ŹE f. 1) Compartiment al eticii care se ocup─â cu studiul normelor ╚Öi obliga╚Ťiilor specifice unei activit─â╚Ťi profesionale. 2) Ansamblu al normelor de conduit─â ╚Öi de obliga╚Ťiuni pe care trebuie s─â le respecte un medic. [Art. deontologia; G.-D. deontologiei; Sil. -gi-e] /<fr. d├ęontologie
deontolog├şe s. f. ╚śtiin╚Ť─â care se ocup─â cu normele ╚Öi cu obliga╚Ťiile specifice fiec─ârui domeniu de activitate ÔŚŐ ÔÇ×Ce propuneri s-au f─âcut? [...] Un cod al profesiei, o deontologie modern─â a criticii teatrale, cu definirea meseriei, a drepturilor ╚Öi obliga╚Ťiilor fiec─ârui critic fa╚Ť─â de arta teatral─â a ╚Ť─ârii sale ╚Öi fa╚Ť─â de programul teatrului ├«n lume.ÔÇŁ R.lit. 26 VI 75 p. 24. ÔŚŐ ÔÇ×Deontologia medical─â i-a fost toat─â via╚Ťa o vie credin╚Ť─â.ÔÇŁ Trib. Rom. 1 XII 78 p. 5; v. ╚Öi implantologie (din fr. d├ęontologie; DEX, DN3)
DEONTO- ÔÇ×obliga╚Ťie, uzan╚Ť─âÔÇŁ. ÔŚŐ gr. deon, ontos ÔÇ×datorie, obliga╚ŤieÔÇŁ > fr. d├ęonto-, germ. id., it. id. > rom. deonto-. Ôľí ~logie (v. -logie1), s. f., totalitatea normelor ╚Öi obliga╚Ťiilor etice ale unei profesiuni.

Deontologie dex online | sinonim

Deontologie definitie

Intrare: deontologie
deontologie substantiv feminin
  • silabisire: de-on-