Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru deochetur─â

deochet├║r─â sf [At: MARIAN, NA, 56 / V: ~chit~ / Pl: ~ri / E: deochea + -─âtur─â] 1-2 (Rar) Deochi1 (2-3).
DEOCHET├ÜR─é, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. ÔÇô Var.: diochet├║r─â s. f.] ÔÇô Deochea + suf. -─âtur─â.
DIOCHETÚRĂ s. f. v. deochetură.
DEOCHET├ÜR─é, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. ÔÇô Var.: diochet├║r─â s. f.] ÔÇô Deochea + suf. -─âtur─â.
DIOCHETÚRĂ s. f. v. deochetură.
DEOCHET├ÜR─é, deocheturi, s. f. (Rar; ├«n supersti╚Ťii) Deochi.
deochet├║r─â (rar) (de-o-) s. f., g.-d. art. deochet├║rii; pl. deochet├║ri
deochet├║r─â s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deochet├║rii; pl. deochet├║ri
DEOCHETÚRĂ s. v. deochi.
DEOCHETURĂ s. deochi, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, rîvnă. (Crede că sugarul suferă de ~.)

Deochetur─â dex online | sinonim

Deochetur─â definitie

Intrare: deochetur─â
deochetur─â substantiv feminin
  • silabisire: de-o-
diochetur─â