deochetură definitie

10 definiții pentru deochetură

deochetúră sf [At: MARIAN, NA, 56 / V: ~chit~ / Pl: ~ri / E: deochea + -ătură] 1-2 (Rar) Deochi1 (2-3).
DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. – Var.: diochetúră s. f.] – Deochea + suf. -ătură.
DIOCHETÚRĂ s. f. v. deochetură.
DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-. – Var.: diochetúră s. f.] – Deochea + suf. -ătură.
DIOCHETÚRĂ s. f. v. deochetură.
DEOCHETÚRĂ, deocheturi, s. f. (Rar; în superstiții) Deochi.
deochetúră (rar) (de-o-) s. f., g.-d. art. deochetúrii; pl. deochetúri
deochetúră s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deochetúrii; pl. deochetúri
DEOCHETÚRĂ s. v. deochi.
DEOCHETU s. deochi, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, rîvnă. (Crede că sugarul suferă de ~.)

deochetură dex

Intrare: deochetură
deochetură substantiv feminin
  • silabisire: de-o-
diochetură