Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

33 defini╚Ťii pentru deocheat

deoche├í [At: BIBLIA (1688) 147/1 / V: deoch├ş, ~chi├í, ~oiche├í, dio~ / P: de-o~ / Pzi: de├│chi / E: deochi] 1 vt (├Än supersti╚Ťii) A v─ât─âma s─ân─âtatea sau bun─âstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioas─â. 2-3 vr A se ├«mboln─âvi de deochi1 (2-3). 4 vr (D. vreme) A se strica.
deoche├ít1 sn [At: ALECSANDRI, T. 1043 / V: ~├ęt1, ~chi├ít1 / Pl: ~uri / E: deochea] 1-4 Deochere (1-4). 5-6 Deochi1 (2-3).
deoche├ít2, ~─â a [At: ALECSANDRI, ap. GCR. II, 338 / V: ~├ęt2, ~chi├ít2, dio~ / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: deochea] 1 (├Än supersti╚Ťii) Bolnav din cauza deochiului. 2 (Fig) Fermecat. 3 (Fig; d. lucruri) Stricat. 4 (Fig) Priceput. 5 (Cu sens hip.) Dr─âgu╚Ť. 6 (Cu sens hip.) Nostim. 7 (Fig; imp) Exagerat. 8 (Fig) Caraghios. 9 (Fig) Ciudat. 10 (Fig; d. oameni) Cu reputa╚Ťie proast─â Si: compromis. 11 (D. animale) N─âr─âva╚Ö (din cauza deochiului). 12 (├Äe) A bate ca ├«ntr-un putinei ~ A ├«ncerca ceva ├«n zadar.
DEOCHE├ü, de├│chi, vb. I. 1. Tranz. (├Än supersti╚Ťii) A d─âuna s─ân─ât─â╚Ťii, succesului sau bun─âst─ârii cuiva printr-o privire rea sau invidioas─â. 2. Refl. A se ├«mboln─âvi de deochi (2). ÔÖŽ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: de-o-. ÔÇô Var.: dioche├í vb. I] ÔÇô Din deochi.
DEOCHE├üT, -─é, deochea╚Ťi, -te, adj. 1. (├Än supersti╚Ťii) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. Fig. Indecent, necuviincios. ÔÖŽ Cu reputa╚Ťie proast─â; compromis. ÔÖŽ Exagerat. [Pr.: de-o-. ÔÇô Var.: (reg.) dioche├ít, -─â adj.] ÔÇô V. deochea.
DIOCHEÁ vb. I v. deochea.
DIOCHEÁT, -Ă adj. v. deocheat.
DEOCHE├ü, de├│chi, vb. I. 1. Tranz. (├Än supersti╚Ťii) A v─ât─âma s─ân─âtatea sau bun─âstarea cuiva printr-o privire rea sau invidioas─â. 2. Refl. A se ├«mboln─âvi de deochi. ÔÖŽ Fig. (Despre vreme) A se strica. [Pr.: -de-o-. ÔÇô Var.: dioche├í, vb. I.] ÔÇô Din deochi.
DEOCHE├üT, -─é, deochea╚Ťi, -te, adj. 1. (├Än supersti╚Ťii) Bolnav din cauza deochiului (1). 2. Fig. Indecent, necuviincios. ÔÖŽ Cu reputa╚Ťie proast─â; compromis. ÔÖŽ Exagerat. [Pr.: de-o-. ÔÇô Var.: (reg.) dioche├ít, -─â adj.] ÔÇô V. deochea.
DIOCHEÁ vb. I v. deochea.
DIOCHEÁT, -Ă adj. v. deocheat.
DEOCHE├ü, de├│chi, vb. I. 1. Tranz. (├Än supersti╚Ťii) A v─ât─âma s─ân─âtatea (sau bun─âstarea) cuiva printr-o privire rea, invidioas─â, mirat─â (de frumuse╚Ťea, calit─â╚Ťile, succesul cuiva). ╚śtii, cred c─â m-a deocheat omul acela. GALAN, Z. R. 97. E un copil minune. Mi-a crescut pe ne╚Ötiute chiar subt ochi. Doamne, numai s─â nu mi-l deochi! CAMIL PETRESCU, T. III 392. Ce de mai cavaleri pl─âcu╚Ťi se uit─â la d-voastr─â... De nu v-ar deochea! ALECSANDRI, T. 309. ÔŚŐ Absol. Ochiul ce deoache La el s─â nu cate. TEODORESCU, P. P. 366. ÔŚŐ Refl. S-a oprit ├«n prag ╚Öi a scuipat u╚Öor ├«ntr-o parte ca s─â nu m─â deochi. SADOVEANU, N. F. 22. [Baba] l─â purcelul, ├«l scald─â... ├«l str├«nge de nas ╚Öi-l sumu╚Ť─â, ca s─â nu se deoache, odorul! CREANG─é, P. 76. 2. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. Deodat─â s-a schimbat vremea cea frumoas─â ├«ntr-o vijelie cumplit─â... ÔÇô A╚Öa-i c─â s-a deocheat vremea? zise unul dintre pl─âie╚Öi. CREANG─é, A. 30.
DEOCHE├üT, -─é, deochea╚Ťi, -te, adj. 1. (├Än supersti╚Ťii) Bolnav din cauza deochiului. (Atestat ├«n forma regional─â diocheat) Iar capul cel diocheat S─â r─âm├«ie luminat, Curat, de boal─â sc─âpat. ALECSANDRI, P. P. 10. 2. Fig. Indecent, necuviincios; decoltat, piperat, f─âr─â perdea. Trece peste toate glumele ╚Öi frazele voastre, oric├«t de nes─ârate ╚Öi deocheate s├«nt c├«teodat─â. C. PETRESCU, A. R. 29. ÔÖŽ Cu reputa╚Ťie proast─â; compromis, p─âtat. (Substantivat) Casa... era locul de ├«nt├«lnire al lumii deochea╚Ťilor ╚Öi de╚Öuchea╚Ťilor timpului. M. I. CARAGIALE, C. 133. 3. Fig. Exagerat. S─â g─âseasc─â dou─â-trei mii de lei cu cam─ât─â mai pu╚Ťin deocheat─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 138. C├«t vei auzi c─â ├«ncep a croi c├«te una [o minciun─â] mai deocheat─â, tu s─â m─â tragi de m├«nica hainei. ODOBESCU, S. III 46. ÔÇô Variant─â: (regional) dioche├ít, -─â adj.
DIOCHEÁT, -Ă adj. v. deocheat.
deoche├í (a ~) (de-o-chea) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. de├│chi, 3 deo├íche, 1 pl. deoch├ęm, 2 pl. deoche├í╚Ťi; conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. s─â de├│chi, 3 s─â deo├íche; ger. deoch├şnd; part. deoche├ít
de de├│chi prep. + s. n.
deoche├í vb. (sil. de-o-chea), ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. de├│chi, 3 sg. ╚Öi pl. deo├íche, 1 pl. deoch├ęm, 2 pl. deoche├í╚Ťi; ger. deoch├şnd; part. deoche├ít
deoche├ít adj. m., pl. deoche├í╚Ťi; f. sg. deoche├ít─â, pl. deoche├íte
DEOCHEÁ vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, (reg.) a săgeta, a strica. (Crede că l-a ~ cineva pe copil.)
DEOCHEÁ vb. v. invidia, pizmui.
DEOCHE├üT adj. v. de╚Ö─ân╚Ťat, imoral, impudic, indecent, interlop, necuviincios, neru╚Öinat, obscen, pornografic, scabros, sc├órbos, suspect, trivial, vulgar.
A SE DEOCHE├ü m─â de├│chi intranz. (├«n supersti╚Ťii) A se ├«mboln─âvi de deochi. [Sil. de-o-chea] /Din deochi
A DEOCHEÁ deóchi tranz. A face să se deoache. [Sil. de-o-chea] /Din deochi
DEOCHE├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A DEOCHEA ╚Öi A SE DEOCHEA. 2) fig. (despre persoane) Care are o reputa╚Ťie proast─â; compromis. 3) fig. (despre glume, vorbe) Care dep─â╚Öe╚Öte limitele bunei-cuviin╚Ťe; indecent. [Sil. de-o-cheat] /v. a deochea
deochi├á v. 1. a fermeca cu privirea: s─â nu deoachie copila╚Öul CR.; 2. fig. a se face mai r─âu: sÔÇÖa deochiat vremea CR. [V. deochiu].
deochiat a. 1. fermecat prin deochiu (se zice ╚Öi despre vacile cari nu stau la muls ╚Öi nu primesc vi╚Ťelul); 2. fig. frumos, nostim: deochiatule! 3; pop. ce bate la ochi: deochiat prin excluzivismul s─âu; 4. fam. enorm, exagerat: ├«ncep a croi c├óte una mai deochiat─â.
deoche├ít, -─â adj. Bolnav de deoch─ş. Compromis. O minc─şun─â deocheat─â, o minc─şun─â gogonat─â, patent─â. Deocheatule! frumosule (iron. sa┼ş serios). ÔÇô ├Än vest -ch─ş├ít. ├Än est, pop. dioch├ęt, -ch├ęt─â. Cp. cu boghet.
de├│ch─ş, a -che├í v. tr. (de ╚Öi och─ş. ÔÇô De├│ch─ş, deoch─ş, deo├íche, deoch├ęm, deoche├í╚Ť─ş, deo├íche; deoche├ím; deoche├í─ş, -che├í╚Ö─ş, -ch├ę; s─â deo├íche; deochind). Farmec, ├«mboln─âvesc, fac s─â decad─â arunc├«nd o privire rea, invidioas─â, de mirare ╚Ö.a.: nu te uita a╚Öa mult la copil s─â nu-l deoch─ş! V. refl. M─â ├«mboln─âvesc, ├«ncep s─â decad din cauza deoch─şulu─ş. Fig. M─â compromit, perd prestigiu. Fac regrese, merg spre r─â┼ş: timpu se deoache. ÔÇô ├Än vest a 2-ch─şa. ├Än Mold. sud di├│ch─ş, dioch├ęt, a dioche├í, ├«n nord a dioch├ę. Cp. cu trunchez.
DEOCHEA vb. (pop.) a poci, (reg.) a pocita, a s─âgeta, a strica. (Crede c─â l-a ~ cineva pe copil.)
deochea vb. v. INVIDIA. PIZMUI.
deocheat adj. v. DE╚ś─éN╚ÜAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. INTERLOP. NECUVIINCIOS. NERU╚śINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SC├ÄRBOS. SUSPECT. TRIVIAL. VULGAR.
deoche├í, deochi, vb. tranz. ÔÇô A fermeca cu privirea. ÔÇô Din deochi (╚ś─âineanu, Scriban, DEX, MDA).
deoche├ít, -─â, deochea╚Ťi, -te, adj. ÔÇô Fermecat, vr─âjit, ├«mboln─âvit. ÔÖŽ Atestat sec. XV (Mih─âil─â, 1974). ÔÇô Din deochia (MDA).

Deocheat dex online | sinonim

Deocheat definitie

Intrare: deochea
deochea verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: de-o-chea
diochea verb grupa I conjugarea I
Intrare: deocheat
deocheat adjectiv
diocheat