Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru denun╚Ťare

denun╚Ťa vt [At: I. D. GHICA, ap. CADE / V: (├«nv) ~n╚Ťi├í / Pzi: ~├║n╚Ť, (├«nv) ~╚Ť├ęz / E: fr d├ęnoncer, lat denuntio, -are] 1 A aduce la cuno╚Ötin╚Ťa unei autorit─â╚Ťi s─âv├ór╚Öirea unei infrac╚Ťiuni. 2 (Pex) A p├ór├«. 3 A comunica faptul c─â un contract, un act ├«nceteaz─â de a mai fi ├«n vigoare. 4 A rezilia unilateral un contract.
denun╚Ť├íre sf [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 332 / V: (├«nv) ~nci├íre, ~n╚Ťi├íre / Pl: ~╚Ťß║»ri / E: denun╚Ťa] 1 Denun╚Ť (1-2). 2 P├ór─â. 3 Comunicare oficial─â prin care se anun╚Ť─â faptul c─â un contract (sau un act) nu mai este ├«n vigoare. 4 Reziliere unilateral─â a unui contract.
DENUN╚Ü├ü, denun╚Ť, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cuno╚Ötin╚Ťa unei autorit─â╚Ťi s─âv├ór╚Öirea unei infrac╚Ťiuni; a face un denun╚Ť. ÔÖŽ A p├ór├«. 2. A comunica oficial c─â un contract, un act ├«nceteaz─â de a mai fi ├«n vigoare; a rezilia unilateral un contract. ÔÇô Din fr. d├ęnoncer, lat. denuntiare.
DENUN╚Ü├üRE, denun╚Ť─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a denun╚Ťa ╚Öi rezultatul ei. 1. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin voin╚Ťa unilateral─â a uneia dintre p─âr╚Ťi. 2. Denun╚Ť (2). ÔÇô V. denun╚Ťa.
DENUN╚Ü├ü, denun╚Ť, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cuno╚Ötin╚Ťa unei autorit─â╚Ťi s─âv├ór╚Öirea unei infrac╚Ťiuni, a face un denun╚Ť. ÔÖŽ A p├ór├«. 2. A comunica oficial c─â un contract, un act ├«nceteaz─â de a mai fi ├«n vigoare; a rezilia unilateral un contract. ÔÇô Din fr. d├ęnoncer, lat. denuntiare.
DENUN╚Ü├üRE, denun╚Ť─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a denun╚Ťa ╚Öi rezultatul ei. 1. Desfacere a unui contract sau a unui tratat prin manifestarea de voin╚Ť─â unilateral─â a uneia dintre p─âr╚Ťi. 2. Denun╚Ť (2). ÔÇô V. denun╚Ťa.
DENUN╚Ü├ü, den├║n╚Ť, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cuno╚Ötin╚Ťa unei autorit─â╚Ťi s├óv├«r╚Öirea unei infrac╚Ťiuni; a semnala o vinov─â╚Ťie, o abatere. F─âceam scrisori, denun╚Ťam infamii, ├«mi ├«ndeplineam con╚Ötiincios rolul impus de d├«nsa. IBR─éILEANU, A. 179. ÔŚŐ Refl. Dac─â nu te denun╚Ťi singur, te denun╚Ť eu. DEMETRIUS, C. 68. ÔÖŽ A p├«r├«. Popescu ne denun╚Ť─â c─âpitanului... c─â sus╚Ťinem o absurditate. CAMIL PETRESCU, U. N. 328. 2. (Jur.) A comunica c─â un contract, un act ├«nceteaz─â de a mai fi ├«n vigoare, a rezilia unilateral un contract. ├Än 1885 Rom├«nia denun╚Ť─â conven╚Ťia comercial─â cu Austro-Ungaria. IST. R.P.R. 415.
DENUN╚Ü├üRE, denun╚Ť─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a denun╚Ťa. 1. Denun╚Ť, dela╚Ťiune. P├«n─â la denun╚Ťare, nu mai eram dec├«t complicele asasinului. CAMIL PETRESCU, T. I 332. 2. Anun╚Ťare a ├«ncet─ârii sau ruperii unui contract, unei conven╚Ťii, unui pact etc. Plata drepturilor cuvenite angajatului se va face ├«n ziua denun╚Ť─ârii contractului de munc─â. COD. M. 22.
denun╚Ť├í (a ~) vb., ind. prez. 3 den├║n╚Ť─â
denun╚Ť├íre s. f., g.-d. art. denun╚Ťß║»rii; pl. denun╚Ťß║»ri
denun╚Ť├í vb., ind. prez.1 sg. den├║n╚Ť, 3 sg. ╚Öi pl. den├║n╚Ť─â
denun╚Ť├íre s. f., g.-d. art. denun╚Ť─ârii; pl. denun╚Ť─âri
DENUN╚Ü├ü vb. 1. a p├ór├«, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. ╚Öi Maram.) a ponoslui, (├«nv.) a jelui, a v─âdi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorit─â╚Ťilor.) 2. v. dezaproba.
DENUN╚Ü├üRE s. v. denun╚Ť.
DENUN╚Ü├ü vb. I. tr. 1. A semnala unei autorit─â╚Ťi comiterea unei infrac╚Ťiuni; a p├ór├«. 2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etc.). 3. A indica, a demonstra. [P.i. den├║n╚Ť. / < lat. denuntiare, cf. fr. d├ęnoncer].
DENUN╚Ü├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a denun╚Ťa; denun╚Ť. [< denun╚Ťa].
DENUN╚Ü├ü vb. tr. 1. a face un denun╚Ť. ÔŚŐ (fam.) a p├ór├«. 2. a declara nul, expirat (un tratat, un contract etc.). 3. a indica, a demonstra. (< lat. denuntiare, fr. d├ęnoncer)
denun╚Ť├í (-╚Ť, -├ít), vb. ÔÇô 1. A aduce la cuno╚Ötin╚Ť─â o infrac╚Ťiune. ÔÇô 2. A rezilia unilateral un contract. Fr. d├ęnoncer. ÔÇô Der. denun╚Ť, s. n., deverbal, prin analogie cu anun╚Ť; denun╚Ť─âtor, s. m.
A DENUN╚Ü├ü den├║n╚Ť tranz. 1) (persoane) A ├«nvinui printr-un denun╚Ť; a p├ór├«; a declara. 2) (tratate, acte etc.) A declara ├«n mod unilateral ca ├«ncet├ónd de a fi ├«n vigoare. /<fr. d├ęnoncer, lat. denuntiare
denun╚Ť├á v. 1. a declara, a face cunoscut: a denun╚Ťa r─âsboiu; a denun╚Ťa un tractat de comer╚Ť, a declara c─â ├«nceteaz─â de a fi ├«n vigoare; 2. a semnala autorit─â╚Ťii, justi╚Ťiei: a denun╚Ťa pe un criminal.
*2) den├║n╚Ť, a -├í v. tr. (lat. de-nuntiare; fr. d├ęnoncer; V. a-nun╚Ť). Declar, p├«r─âsc, anun╚Ť o fapt─â rea une─ş autorit─â╚Ť─ş or─ş alt-cu─şva: a denun╚Ťa un criminal. Denun╚Ť un tratat, o conven╚Ťiune, declar c─â ├«nceteaz─â de a ma─ş fi ├«n vigoare.
DENUN╚ÜA vb. a p├«r├«, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. ╚Öi Maram.) a ponoslui, (inv.) a jelui, a v─âdi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorit─â╚Ťilor.)
DENUN╚ÜARE s. denun╚Ť, (livr.) dela╚Ťiune, (pop.) p├«r─â, (├«nv.) sicofantie, (fam. fig.) turnare. (~ adresat─â justi╚Ťiei.)
A DENUN╚ÜA a bate din buze, a bate toaca / toba, a b─âga melodii, a b─âga pe ╚Ťeav─â, a bing─âni, a boraxa, a bor├«, a c├ónta, a c├ónta ├«n corul lui tanti Milica, a c├ónta la cobz─â, a ciripi, a clonc─âni, a compune melodii mari, a le da coapte, a da ├«n g├ót, a da jet / sifon, a da pe goarn─â / pe gur─â, a da prin ╚Öperl─â, a deschide pliscul, a desena, a duce dorin╚Ťa ├«n sus, a se face broasc─â la p─âm├ónt, a-i face (cuiva) c├óntarea, a gui╚Ťa, a ├«mb├órliga, a ├«nfunda, a l─âtra, a m─âc─âni, a m├ór├ói, a pe╚Ťi, a pr─âdui, a scuipa, a tr├ómbi╚Ťa, a tr├ónti, a turna, a se ╚Ťine de ╚Ťambale, a umbla cu plosca / cu plugu╚Öorul / cu r├ó╚Öni╚Ťa, a-╚Öi v─ârsa gu╚Öa / oala, a vinde, a vomita.

Denun╚Ťare dex online | sinonim

Denun╚Ťare definitie

Intrare: denun╚Ťa
denun╚Ťa verb grupa I conjugarea I
Intrare: denun╚Ťare
denun╚Ťare substantiv feminin