Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru denumit

denumi vt [At: ODOBESCU, I, 486 / Pzi: ~m├ęsc / E: de4 + numi] 1 (├Änv) A desemna. 2 A da nume unei fiin╚Ťe sau unui lucru.
denum├şt1 sn [At: MDA ms / E: denumi] 1 (├Änv) Desemnare (2). 2 Denumire (2).
denum├şt2, ~─â a [At: DA ms / Pl: ~i╚Ťi, ~e / E: denumi] 1 Desemnat (2) printr-un nume. 2 (├Änv) Numit ├«ntr-o func╚Ťie.
DENUM├Ź, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei fiin╚Ťe sau unui lucru; a numi. ÔÖŽ (├Änv.) A desemna. ÔÇô Din fr. d├ęnommer (dup─â nume).
DENUM├Ź, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei fiin╚Ťe sau unui lucru; a numi. ÔÖŽ (├Änv.) A desemna. ÔÇô De4 + numi (dup─â fr. d├ęnommer).
DENUM├Ź, denumesc, vb. IV. Tranz. A da, a atribui un nume unei fiin╚Ťe sau unui lucru; a numi. Stilul muzical, cam pipernicit... al secolului din urm─â, stil pe care l-au denumit ├«n ╚Ť─ârile occidentale cu porecla comic─â de stilul perucilor. ODOBESCU, S. III 95. ÔÖŽ (├Änvechit) A desemna. (Refl. pas.) Acea comisie [filologic─â] se ╚Öi denumi. ODOBESCU, S. I 486.
DENUM├ŹT, -─é, denumi╚Ťi, -te, adj. Indicat printr-un nume, c─âruia i s-a atribuit un nume; numit.
denum├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. denum├ęsc, imperf. 3 sg. denume├í; conj. prez. 3 s─â denume├ísc─â
denum├ş vb. Ôćĺ numi
DENUM├Ź vb. v. supranumi.
DENUM├ŹT adj. intitulat, numit, poreclit, supranumit, zis, (├«nv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Ar─âpil─â.)
DENUM├Ź vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, dup─â fr. d├ęnommer].
DENUM├Ź vb. tr. a numi. (dup─â fr. d├ęnommer)
A DENUM├Ź ~├ęsc tranz. 1) A ├«nzestra cu un nume; a numi. 2) A indica printr-un nume. /de + a numi
denum├Č v. a desemna cu un nume.
*denum├ęsc v. tr. (de- ╚Öi numesc, dup─â fr. d├ęnommer). Numesc o persoan─â ├«ntrÔÇÖun act, o men╚Ťionez pe nume. ÔÇô Barb. ardelenesc (dup─â germ. ernennen): a denumi pe cineva ├«ntrÔÇÖo func╚Ťiune ├«ld. a-l numi.
DENUMI vb. a boteza, a chema, a intitula, a numi, porecli, a spune, a supranumi, (├«nv. ╚Öi reg.) a num─âra, (├«nv.) a gr─âi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ ÔÇ×BravulÔÇŁ.)
DENUMIT adj. intitulat, numit, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.)

Denumit dex online | sinonim

Denumit definitie

Intrare: denumi
denumi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: denumit
denumit adjectiv