dentícul sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr denticule] Element decorativ în relief, de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor.

DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.

DENTÍCUL, denticule, s. n. Element decorativ în relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea cornișelor. – Din fr. denticule.

dentícul s. n., pl. dentícule

dentícul s. n., pl. dentícule

DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule].

DENTÍCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. (< fr. denticule)

DENTÍCUL ~e n. 1) Dinte foarte mic. 2) Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. /<fr. denticule