Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru denticul

dent├şcul sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr denticule] Element decorativ ├«n relief, de forma unui dinte, folosit la ornamentarea corni╚Öelor.
DENT├ŹCUL, denticule, s. n. Element decorativ ├«n relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea corni╚Öelor. ÔÇô Din fr. denticule.
DENT├ŹCUL, denticule, s. n. Element decorativ ├«n relief de forma unui dinte, folosit la ornamentarea corni╚Öelor. ÔÇô Din fr. denticule.
dent├şcul s. n., pl. dent├şcule
dent├şcul s. n., pl. dent├şcule
DENT├ŹCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamenta╚Ťie ├«n form─â de dinte, folosit la decorarea corni╚Öelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule].
DENT├ŹCUL s. n. 1. dinte foarte mic. 2. element de ornamenta╚Ťie ├«n form─â de dinte, folosit la decorarea corni╚Öelor. (< fr. denticule)
DENT├ŹCUL ~e n. 1) Dinte foarte mic. 2) Element de ornamenta╚Ťie ├«n form─â de dinte, folosit la decorarea corni╚Öelor. /<fr. denticule

Denticul dex online | sinonim

Denticul definitie

Intrare: denticul (pl. denticule)
denticul pl. denticule substantiv neutru
Intrare: denticul (pl. denticuli)
denticul pl. denticuli