dentițiune definitie

2 intrări

17 definiții pentru dentițiune

dentiție sf [At: RALEA, E. O. 73 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr dentition, lat dentitio, -onis] 1 Totalitate a dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. 2 Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. 3 (Îs) ~ de lapte Dentiție formată din 20 de dinți care apare, la copii, între 6 luni și 3 ani. 4 (Îs) ~ definitivă Dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari și 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. 5 Mod în care sunt așezați dinții.
dentițiúne sf vz dentiție
DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formată din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 ani. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari și 12 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții în gură. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis.[1]
DENTIȚIÚNE s. f. v. dentiție.
DENTÍȚIE, dentiții, s. f. Totalitatea dinților mamiferelor, caracteristică, după structură și număr, unui tip de regim alimentar. Dentiție de carnivor. ♦ Proces de formare și de apariție a dinților la copii și la puii animalelor mamifere. Dentiție întârziată. ◊ Dentiție de lapte = dentiție formată din 20 de dinți, care apare, la copii, între 6 luni și 3 ani. Dentiție definitivă = dentiție formată din 8 incisivi, 4 canini, 8 premolari și 12 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt așezați dinții. [Var.: dentițiúne s. f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis.
DENTIȚIÚNE s. f. v. dentiție.
DENTÍȚIE, dentiții, s. f. (Fiziol.; Med.) Procesul de formare și de apariție a dinților la copii (împreună cu fenomenele secundare pe care le provoacă în organism). Dentiție întîrziată. ♦ Sistem dentar. Dentiția carnivorelor.
dentíție (-ți-e) s. f., art. dentíția (-ți-a), g.-d. art. dentíției; pl. dentíții, art. dentíțiile (-ți-i-)
dentíție s. f. (sil. -ți-e), art. dentíția (sil. -ți-a), g. -d. art. dentíției; pl. dentíții, art. dentíțiile (sil. -ți-i-)
DENTÍȚIE s. dantură. (Are o ~ perfectă.)
DENTÍȚIE s.f. Formarea și apariția dinților la copii. ♦ Modul în care sunt așezați dinții; totalitatea dinților. [Gen. -iei, var. dentițiune s.f. / cf. fr. dentition, lat. dentitio].
DENTIȚIÚNE s.f. v. dentiție.
DENTÍȚIE s. f. 1. formare și apariție a dinților. 2. totalitatea dinților mamiferelor. 3. modul în care sunt așezați dinții în gură; dantură (1). (< fr. dentition, lat. dentitio)
DENTÍȚIE f. 1) (la copii și la puii de mamifere) Proces de formare și de apariție a dinților. 2) Totalitate a dinților (din gură); sistem dentar; dantură. 3) Fel în care sunt aranjați dinții pe maxilar; dantură. [Art. dentiția; G.-D. dentiției; Sil. -ți-e] /<fr. dentition, lat. dentitio, ~onis
dentițiune f. formarea și ieșirea naturală a dinților.
*dentițiúne f. (lat. dentitio, -ónis). Ieșirea naturală a dinților. Totalitatea dinților, dentură: dentițiunea copiilor se schimbă începînd de la șapte anĭ.
DENTIȚIE s. dantură. (Are o ~ perfectă.)

dentițiune dex

Intrare: dentiție
dentițiune
dentiție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
Intrare: dentițiune
dentițiune