Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru denominativ

denominat├şv, ~─â [At: STAMATI, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ęnominatif lat dominativus, -a, -um] (Lin) 1 a Care denume╚Öte. 2 a (├Äs) Verb ~ Verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 3 sn Cuv├ónt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv.
DENOMINAT├ŹV, -─é, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denume╚Öte. ÔŚŐ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuv├ónt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ÔÇô Din fr. d├ęnominatif, lat. denominativus.
DENOMINAT├ŹV, -─é, denominativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care denume╚Öte. ÔŚŐ Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. 2. S. n. Cuv├ónt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ÔÇô Din fr. d├ęnominatif, lat. denominativus.
DENOMINAT├ŹV, denominative, adj. n. (Gram.; ├«n expr.) Verb denominativ = verb derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ┬źA gospod─âri┬╗ e un verb denominativ, derivat de la ┬ź gospodar ┬╗.
denominat├şv1 adj. m., pl. denominat├şvi; f. denominat├şv─â, pl. denominat├şve
denominat├şv2 s. n., pl. denominat├şve
denominat├şv adj. Ôćĺ nominativ
denominat├şv s. n., pl. denominat├şve
DENOMINAT├ŹV, -─é adj. Care denume╚Öte. // s.n. Cuv├ónt derivat de la un substantiv sau de la un adjectiv. ÔŚŐ Verb denominativ = verb derivat de la un nume. [< fr. d├ęnominatif, cf. lat. denominativus].
DENOMINAT├ŹV, -─é adj., s. n. (cuv├ónt) care serve╚Öte pentru a denumi. ÔÖŽ verb ~ = verb derivat de la un substantiv sau adjectiv. (< fr. d├ęnominatif, lat. denominativus)
DENOMINAT├ŹV ~─â (~i, ~e) 1) Care denume╚Öte. 3) ╚Öi substantival (despre cuvinte) Care deriv─â de la un nume (adjectiv sau substantiv). /<fr. d├ęnominatif, lat. denominativus
denominativ a. ce serv─â a numi: termen denominativ.
*denominat├şv, -─â adj. (lat. denominativus). Care serve╚Öte la numit: termin denominativ.
DENOMINAT├ŹV, -─é adj. (< fr. d├ęnominatif, cf. lat. denominativus): ├«n sintagmele adjectiv denominativ, cuv├ónt denominativ, substantiv denominativ ╚Öi verb denominativ (v.).
DENOMINAT├ŹV s. n. (< adj. denominativ, -─â < fr. d├ęnominatif, cf. lat. denominativus): cuv├ónt derivat de la un nume (de la un substantiv sau de la un adjectiv). ├Än aceast─â categorie intr─â substantive, adjective, verbe ╚Öi adverbe. Astfel, substantivele copilandru, copila╚Ö, copili╚Ť─â, copil─ârie, copile╚Ť ╚Öi copil─â sunt d. de la substantivul copil; adjectivele copil─âros ╚Öi copil─âresc sunt, de asemenea, d. de la acela╚Öi cuv├ónt copil (sau poate chiar de la copil─ârie), verbul a copili ╚Öi adverbul copil─âre╚Öte ne trimit tot la cuv├óntul copil (al doilea poate ╚Öi de la copil─ârie). De asemenea, substantivele bun─âtate ╚Öi bunic, adjectivele bunicel ╚Öi buni╚Öor ╚Öi verbul a ├«mbuna sunt d. de la adjectivul bun.

Denominativ dex online | sinonim

Denominativ definitie

Intrare: denominativ
denominativ adjectiv substantiv neutru