Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru denominație

denominație sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/2 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr dénomination] (Liv) Denumire.
DENOMINÁȚIE, denominații, s. f. Denumire, numire. – Din fr. dénomination.
DENOMINÁȚIE, denominații, s. f. (Livr.) Denumire, numire. – Din fr. dénomination.
denomináție (-ți-e) s. f., art. denomináția (-ți-a), g.-d. art. denomináției; pl. denomináții, art. denomináțiile (-ți-i-)
denomináție s. f. (sil. -ți-e), art. denomináția (sil. -ți-a), g.-d. art. denomináției; pl. denomináții, art. denomináțiile (sil. -ți-i-)
DENOMINÁȚIE s. v. denumire, nume, numire.
DENOMINÁȚIE s.f. Denumire, numire. ♦ Poreclă. [Gen. -iei, var. denominațiune s.f. / < fr. denomination, cf. lat. denominatio].
DENOMINÁȚIE s. f. denumire. (< fr. dénomination, lat. denominatio)
DENOMINÁȚIE f. Operație de atribuire a numelor; denumire. [Art. denominația; G.-D. denominației; Sil. -ți-e] /<fr. dénomination
*denominațiúne f. (lat. denominátio, -ónis). Dezignarea uneĭ persoane saŭ lucru pintr’un nume care-ĭ exprimă starea, calitatea ș.a. – Și -áție.
denominație s. v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE.
DENOMINÁȚIE s. f. (cf. fr. dénomination): v. denumíre.
denomináție, denominații s. f. 1. Numire, denumire. 2. Denumire dată organizațiilor religioase sectare desprinse din confesiunile protestante și reformate. [Var.: denominațiúne s. f.] – Din fr. dénomination, lat. denominatio.

Denominație dex online | sinonim

Denominație definitie

Intrare: denominație
denominație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e