13 definiții pentru denominație
denominație sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 104, 4/2 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr dénomination] (Liv) Denumire. DENOMINÁȚIE, denominații,
s. f. Denumire, numire. – Din
fr. dénomination. DENOMINÁȚIE, denominații,
s. f. (
Livr.) Denumire, numire. – Din
fr. dénomination. denomináție (-ți-e)
s. f.,
art. denomináția (-ți-a),
g.-d. art. denomináției;
pl. denomináții,
art. denomináțiile (-ți-i-)
denomináție s. f. (sil. -ți-e), art. denomináția (sil. -ți-a), g.-d. art. denomináției; pl. denomináții, art. denomináțiile (sil. -ți-i-) DENOMINÁȚIE s. v. denumire, nume, numire. DENOMINÁȚIE s.f. Denumire, numire. ♦ Poreclă. [Gen. -iei, var. denominațiune s.f. / < fr. denomination, cf. lat. denominatio].
DENOMINÁȚIE s. f. denumire. (< fr. dénomination, lat. denominatio)
DENOMINÁȚIE f. Operație de atribuire a numelor; denumire. [Art. denominația; G.-D. denominației; Sil. -ți-e] /<fr. dénomination *denominațiúne f. (lat. denominátio, -ónis). Dezignarea uneĭ persoane saŭ lucru pintr’un nume care-ĭ exprimă starea, calitatea ș.a. – Și -
áție. denominație s. v. DENUMIRE. NUME. NUMIRE. DENOMINÁȚIE s. f. (cf. fr. dénomination): v. denumíre. denomináție, denominații s. f. 1. Numire, denumire. 2. Denumire dată organizațiilor religioase sectare desprinse din confesiunile protestante și reformate. [Var.: denominațiúne s. f.] – Din fr. dénomination, lat. denominatio. Denominație dex online | sinonim
Denominație definitie
Intrare: denominație
denominație substantiv feminin