denivelare definitie

2 intrări

21 definiții pentru denivelare

denivelá vr [At: DA ms / Pzi: ~léz / E: fr déniveler] (D. un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea prin formarea de gropi și de ridicături.
deniveláre sf [At: PREV. ACCID. 17 / Pl: ~lắri / E: denivela] 1 Pierdere a netezimii, a nivelării prin formarea de gropi și de ridicături Si: denivelat1 (1). 2 Diferență de nivel între două unități morfologice limitrofe. 3 Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafață relativ plană. 4 (Met) Trecere a unei mase atmosferice de la un potențial gravitațional mai mic la altul mai mare Si: denivelat1 (2).
DENIVELÁ, denivelez, vb. I. Refl. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi și de ridicături. – Din fr. déniveler.
DENIVELÁRE, denivelări, s. f. Acțiunea de a denivela și rezultatul ei. ♦ Diferență de nivel între două unități morfologice limitrofe. ♦ Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafață relativ plană. – V. denivela.
DENIVELÁ, denivelez, vb. I. Refl. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi și de ridicături. – Din fr. déniveler.
DENIVELÁRE, denivelări, s. f. Acțiunea de a denivela și rezultatul ei. ♦ Diferență de nivel între două unități morfologice limitrofe. ♦ Accident de teren ridicat sau coborât pe o suprafață relativ plană. – V. denivela.
DENIVELÁ, denivelez, vb. I. Refl. (Despre un teren, o pardoseală, un pavaj etc.) A-și schimba nivelul egal prin formarea de gropi și ridicături.
DENIVELÁRE, denivelări, s. f. Faptul de a se denivela; schimbarea nivelului egal.
denivelá (a ~) vb., ind. prez. 3 deniveleáză
deniveláre s. f., g.-d. art. denivelắrii; pl. denivelắri
denivelá vb., ind. prez. 1 sg. deniveléz, 3 sg. și pl. deniveleáză
deniveláre s. f. → nivelare
DENIVELÁRE s. v. accident.
A se denivela ≠ a se nivela
DENIVELÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre terenuri) A face să-și piardă sau a-și pierde netezimea, nivelarea. 2. (Despre suprafața unei ape) A-și modifica nivelul. [< fr. déniveler].
DENIVELÁRE s.f. Acțiunea de a (se) denivela și rezultatul ei; diferență de nivel; accident de teren. [< denivela].
DENIVELÁ vb. refl. 1. (despre terenuri, drumuri) a-și pierde netezimea, nivelarea. 2. (despre suprafața unei ape) a-și modifica nivelul. (< fr. déniveler)
DENIVELÁRE s. f. acțiunea de a se denivela. ◊ diferență de nivel. ◊ accident de teren într-o suprafață relativ plană. (< denivela)
A SE DENIVELÁ se ~eáză intranz. (despre șosele, pavaje, terenuri etc.) A-și pierde netezimea prin formare de gropi și de ridicături; a deveni hopuros. /<fr. déniveler
denivelare f. Geol. diferența de nivel a scoarței pământești.
denivelări tectonice expr. (glum.) 1. sâni. 2. fese.

denivelare dex

Intrare: denivela
denivela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: denivelare
denivelare substantiv feminin