Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru denigrare

denigra vt [At: HELIADE, O. II, 84 / V: ~negr├ş / Pzi: ~r├ęz / E: fr d├ęnigrer, lat denigrare] (C.i. oameni sau, pex, calit─â╚Ťi, manifest─âri, realiz─âri ale acestora) A vorbi de r─âu, a pune cu rea-credin╚Ť─â ├«ntr-o lumin─â defavorabil─â Si: a calomnia, a def─âima, a discredita, a ponegri.
denigr├íre sf [At: GHE╚ÜIE, R. M. / V: (├«nv) ~negr├şre / Pl: ~rß║»ri / E: denigra] Vorbire de r─âu, punere cu rea-credin╚Ť─â ├«ntr-o lumin─â defavorabil─â a oamenilor sau, pex, a calit─â╚Ťilor, manifest─ârilor, realiz─ârilor etc. acestora Si: calomniere, def─âimare, denigrat1, discreditare, ponegrire.
DENIGR├ü, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a def─âima, a calomnia, a discredita. ÔÇô Din fr. d├ęnigrer, lat. denigrare.
DENIGR├üRE, denigr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a denigra ╚Öi rezultatul ei; ponegrire, def─âimare, discreditare. ÔÇô V. denigra.
DENIGR├ü, denigrez, vb. I. Tranz. A ponegri, a def─âima, a calomnia, a discredita. ÔÇô Din fr. d├ęnigrer, lat. denigrare.
DENIGR├üRE, denigr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a denigra ╚Öi rezultatul ei; ponegrire, def─âimare, discreditare. ÔÇô V. denigra.
DENIGR├ü, denigrez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A ponegri, a def─âima, a calomnia, a discredita. Nu pot admite s─â fim denigra╚Ťi pe nedrept. REBREANU, R. I 222. Acei care la r├«ndul lor ar voi s─â-i ├«nlocuiasc─â au s─â-i atace pentru toate c├«te vor face, precum ╚Öi pentru cele ce nu vor face, au s─â-i denigreze, s─â-i calomnieze. GHICA, S. 198.
DENIGR├üRE, denigr─âri, s. f. (Fran╚Ťuzism) Faptul de a denigra; ponegrire, def─âimare, discreditare.
denigrá (a ~) (-ni-gra) vb., ind. prez. 3 denigreáză
denigráre (-ni-gra-) s. f., g.-d. art. denigrắrii; pl. denigrắri
denigr├í vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. denigr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. denigre├íz─â
denigráre s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. denigrării; pl. denigrări
DENIGRÁ vb. v. calomnia.
DENIGRÁRE s. v. calomniere.
A denigra Ôëá a elogia, a glorifica, a l─âuda, a m─âri, a omagia, a pream─âri, a prosl─âvi, a sl─âvi
Denigrare Ôëá glorificare
DENIGR├ü vb. I. tr. A ponegri, a def─âima. [< fr. d├ęnigrer, it., lat. denigrare].
DENIGR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a denigra ╚Öi rezultatul ei; def─âimare; discreditare. [< denigra].
DENIGR├ü vb. tr. a ponegri, a def─âima, a discredita. (< fr. d├ęnigrer, lat. denigrare)
A DENIGR├ü ~├ęz tranz. (persoane) A vorbi de r─âu; a huli; a ponegri; a ponosi; a blama; a def─âima; a cleveti; a calomnia; a b├órfi. /<fr. d├ęnigrer, lat. denigrare
denigr├á v. a ├«nnegri cuiva reputa╚Ťiunea.
*denigr├ęz v. tr. (lat. d├ęnigro, -├íre, d. n─şger, negru; f. d├ęnigrer). Defa─şm, ponegresc.
DENIGRA vb. a (se) b├«rfi, a (se) blama, a (se) calomnia, a (se) cleveti, a (se) def─âima, a (se) discredita, a (se) ponegri, (livr.) a (se) detracta, a (se) vitupera, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) oc─âr├«, (pop.) a (se) huli, a (se) n─âp─âstui, a (se) povesti, (prin Olt.) a (se) publica, (├«nv.) a (se) balamu╚Ťi, a (se) m─âsc─âri, a (se) mozaviri, a (se) pohlibui, a (se) ponosi, a (se) ponoslui, a (se) prilesti, a (se) vrevi, (fam. fig.) a (se) ├«ncondeia, (pop. fig.) a (se) ├«nnegri. (├Äl ~ pe nedrept.)
DENIGRARE s. b├«rf─â, b├«rfeal─â, b├«rfire, b├«rfit, calomnie, calomniere, cleveteal─â, clevetire, clevetit, def─âimare, discreditare, ponegreal─â, ponegrire, ╚Öoapt─â, (pop.) hul─â, hulire, n─âp─âstuire, p├«r─â, (├«nv. ╚Öi reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (├«nv.) balamu╚Ťie, catigorie, clevet─â, mozavirie, (fam. fig.) ├«ncondeiere, innegrire. (Nu te pleca la ~ lor; o ~ ordinar─â.)

Denigrare dex online | sinonim

Denigrare definitie

Intrare: denigra
denigra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -gra
Intrare: denigrare
denigrare substantiv feminin
  • silabisire: -gra-