denigránt, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr dénigrant] 1-2. Denigrator1 (1-2).

DENIGRÁNT, -Ă, denigranți, -te, adj. Denigrator. – Din fr. dénigrant.

DENIGRÁNT, -Ă, denigranți, -te, adj. (Rar) Denigrator. – Din fr. dénigrant.

*denigránt (sil. -ni-grant) adj. m., pl. denigránți; f. denigrántă, pl. denigránte

denigránt adj. m., pl. denigránți; f. sg. denigrántă, pl. denigránte

DENÍGRANT adj. v. calomnios.

DENIGRÁNT, -Ă adj. (Rar) Denigrator. [Cf. fr. dénigrant].

DENIGRÁNT, -Ă adj. denigrator. (< fr. dénigrant)