Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1057816:

dénie sf [At: (a. 1675) GCR I, 225/35 / V: (înv) bd~ / Pl: ~ii / E: vsl денѥ] 1 (În ritualul creștin ortodox) Slujbă religioasă care se face seara în fiecare zi a săptămânii dinaintea Paștilor Si: priveghere. 2 (Înv) Serviciu religios care se oficiază seara sau noaptea, în ajunul unei sărbători, într-o mănăstire sau biserică Si: priveghere. 3 (Înv; pex) Reculegere și meditație religioasă însoțită de rugăciuni. 4 (Îpp) Slujbă religioasă de seară sau de noapte pentru bolnavi, pentru morți sau în unele perioade de post. 5 (Reg) Panihida. 6 (Reg) Rugăciune care se face în seara dinaintea hramului unei biserici. 7 (Trs; pgn) Rugăciune. 8 (Înv) Privațiune de la plăcerile lumești.

denie definitie

denie dex