Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru denichelare

denichela vt [At: DN2 / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęnickeler] (C.i. pl─âci stereotipe, obiecte din metal) A ├«nl─âtura stratul de nichel care s-a depus sau cu care a fost acoperit.
denicheláre sf [At: LTR2 / Pl: ~lắri / E: denichela] Înlăturare a stratului de nichel de pe plăci stereotipe sau obiecte de metal Si: denichelat1.
DENICHEL├ü, denichelez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura stratul de nichel, depus pe pl─âcile de stereotipie. ÔÇô Pref. de- + nichela.
DENICHEL├üRE, denichel─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a denichela ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. denichela.
DENICHEL├ü, denichelez, vb. I. Tranz. A ├«nl─âtura stratul de nichel depus pe pl─âcile de stereotipie. ÔÇô De4 + nichela.
DENICHEL├üRE, denichel─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a denichela ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. denichela.
denichelá (a ~) vb., ind. prez. 3 denicheleáză
denicheláre s. f., g.-d. art. denichelắrii; pl. denichelắri
denichel├í vb., ind. prez. 1 sg. denichel├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. denichele├íz─â
denichel├íre s. f. Ôćĺ nichelare
DENICHEL├ü vb. I. tr. (Poligr.) A ├«nl─âtura stratul de nichel depus pe pl─âcile de stereotipie. [Cf. fr. d├ęnickeler].
DENICHEL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a denichela ╚Öi rezultatul ei. [< denichela].
DENICHEL├ü vb. tr. a ├«nl─âtura stratul de nichel depus pe pl─âcile de stereotipie. (< fr. d├ęnickeler)

Denichelare dex online | sinonim

Denichelare definitie

Intrare: denichela
denichela verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: denichelare
denichelare substantiv feminin