Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru denaturat

denatur├í vt (a) [At: HELIADE, PARALELISM I, 49/7 / V: (├«nv) desn~, desn─â~ / Pzi: ~rez / E: fr d├ęnaturer] 1 A ad─âuga unui produs o substan╚Ť─â str─âin─â, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat ini╚Ťial. 2 (Fig) A schimba (inten╚Ťionat) ├«n╚Ťelesul normal sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc. Si: a deforma (2), a altera (9-10), a falsifica.
denaturát1 sn [At: MDA / E: denatura] 1-3 Denaturare (1-3).
denatur├ít2, ~─â a [At: FILIMON, O. II, 219 / V: (├«nv) desn~, desn─ât~ / Pl: ~├í╚Ťi, ~e / E: denatura] 1 (D. substan╚Ťe, de obicei lichide sau alte produse) C─âruia i s-a ad─âugat o alt─â substan╚Ť─â spre a-l face impropriu pentru folosirea normal─â sau pentru scopul ini╚Ťial. 2 (├Äs) Spirt ~ Alcool etilic destinat ├«ntrebuin╚Ť─ârii industriale ╚Öi f─âcut impropriu pentru consuma╚Ťie, prin ad─âugarea unor substan╚Ťe d─âun─âtoare s─ân─ât─â╚Ťii. 3 (D. o concep╚Ťie, o idee etc.) Care este prezentat (inten╚Ťionat) altfel dec├ót este ├«n realitate. 4 (D. oameni) Care este lipsit de cele mai fire╚Öti sentimente. 5 (Spc; d. p─ârin╚Ťi ╚Öi copii) Care au sentimente contrare celor p─ârinte╚Öti sau filiale.
DENATUR├ü, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (inten╚Ťionat) ├«n╚Ťelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A ad─âuga unui produs o substan╚Ť─â str─âin─â, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat ini╚Ťial. ÔÇô Din fr. d├ęnaturer.
DENATUR├üT, -─é, denatura╚Ťi, -te, adj. 1. Lipsit de sentimente fire╚Öti. ÔÖŽ P─ârinte (sau copil) denaturat = p─ârinte (sau copil) care dovede╚Öte sentimente contrare celor care caracterizeaz─â ├«n mod normal raporturile dintre p─ârin╚Ťi ╚Öi copii. 2. Prezentat altfel dec├ót este ├«n realitate; falsificat, alterat. 3. (├Än sintagma) Spirt denaturat = alcool destinat ├«ntrebuin╚Ť─ârii industriale ╚Öi f─âcut impropriu pentru consuma╚Ťie, prin ad─âugarea unor substan╚Ťe d─âun─âtoare s─ân─ât─â╚Ťii. ÔÇô V. denatura. Cf. fr. d├ęnatur├ę.
DENATUR├ü, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (inten╚Ťionat) ├«n╚Ťelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, al unor idei etc.; a deforma, a altera, a falsifica. 2. A ad─âuga unui produs o substan╚Ť─â str─âin─â, spre a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat ini╚Ťial. ÔÇô Din fr. d├ęnaturer.
DENATUR├üT, -─é, denatura╚Ťi, -te, adj. 1. Lipsit de sentimente fire╚Öti. ÔÖŽ P─ârinte (sau copil) denaturat = p─ârinte (sau copil) care dovede╚Öte sentimente contrare celor care caracterizeaz─â ├«n mod normal raporturile dintre p─ârin╚Ťi ╚Öi copii. 2. Prezentat altfel dec├ót este ├«n realitate; falsificat, alterat. 3. (├Än sintagma) Spirt denaturat = alcool destinat ├«ntrebuin╚Ť─ârii industriale ╚Öi f─âcut impropriu pentru consuma╚Ťie, prin ad─âugarea unor substan╚Ťe d─âun─âtoare s─ân─ât─â╚Ťii. ÔÇô V. denatura. Cf. fr. d├ęnatur├ę.
DENATUR├ü, denaturez, vb. I. Tranz. 1. A schimba (adesea inten╚Ťionat) ├«n╚Ťelesul, natura sau caracterul unor cuvinte, idei, fapte etc.; a deforma, a altera, a falsifica. A separa ├«n mod rigid analiza ideilor ╚Öi a imaginilor ├«ntr-o oper─â literar─â ├«nseamn─â a denatura... principiile esteticii ╚Ötiin╚Ťifice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/6. ├Ämi ve╚Ťi ierta numai o mic─â pledare pentru na╚Ťia mea, f─âr─â ├«ns─â s─â crede╚Ťi c─â a╚Ö denatura faptele. KOG─éLNICEANU, S. A. 64. 2. (Ind.) A ad─âuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substan╚Ť─â str─âin─â spre a-l face impropriu pentru destina╚Ťia ini╚Ťial─â. A denatura petrolul.
DENATUR├üT, -─é, denatura╚Ťi, -te, adj. 1. Lipsit de sentimentele fire╚Öti. ÔŚŐ P─ârinte (sau copil) denaturat = p─ârinte (sau copil) care dovede╚Öte sentimente contrare celor ce caracterizeaz─â ├«n mod normal raporturile dintre p─ârin╚Ťi ╚Öi copii. Am fost un fiu nerecunosc─âtor, un frate egoist, un tat─â denaturat. CAMIL PETRESCU, B. 231. (Substantivat, f.) A╚Ö fi... o denaturat─â dac─â nu a╚Ö ├«ncerca totul. CAMIL PETRESCU, T. I 279. 2. (Mai ales ├«n expr.) Spirt denaturat = alcool destinat ├«ntrebuin╚Ť─ârii industriale ╚Öi f─âcut impropriu pentru consuma╚Ťie, prin ad─âugarea unor substan╚Ťe cu gust ╚Öi miros nepl─âcut, d─âun─âtoare s─ân─ât─â╚Ťii.
denaturá (a ~) vb., ind. prez. 3 denatureáză
*denatur├ít adj. m., pl. denatur├í╚Ťi; f. denatur├ít─â, pl. denatur├íte
denatur├í vb., ind. prez. 1 sg. denatur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. denature├íz─â
denatur├ít adj. m., pl. denatur├í╚Ťi; f. sg. denatur├ít─â, pl. denatur├íte
DENATURÁ vb. 1. v. stâlci. 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strâmba. (~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)
DENATUR├üT adj. 1. v. st├ólcit. 2. alterat, deformat, fals, mistificat, r─âst─âlm─âcit. (O afirma╚Ťie ~.)
DENATUR├ü vb. I. tr. A schimba inten╚Ťionat natura, caracterele distinctive ale unui lucru. ÔÖŽ (Fig.) A schimba caracterul unui lucru; a altera; a deforma. [< fr. d├ęnaturer, it. lat. denaturare].
DENATUR├üT, -─é adj. 1. Care are natura, caracterele ini╚Ťiale distinctive schimbate. ÔŚŐ Spirt denaturat = alcool impropriu pentru consuma╚Ťie, datorit─â denatur─ârii lui cu o substan╚Ť─â otr─âvitoare.. 2. (Fig.) Care nu are sentimentele naturale de afec╚Ťiune ╚Öi umanitate. [< denatura].
DENATUR├ü vb. tr. 1. a altera natura, caracterele distinctive ale unui lucru, ├«n╚Ťelesul unui cuv├ónt, al unei idei etc.; a altera; a deforma, a falsifica. 2. a ad─âuga unui produs o cantitate oarecare dintr-o substan╚Ť─â str─âin─â, f─âc├óndu-l impropriu destina╚Ťiei ini╚Ťiale. (< fr. d├ęnaturer)
DENATUR├üT, -─é adj. 1. care are natura, caracterele ini╚Ťiale distinctive schimbate. ÔÖŽ spirt ~ = alcool impropriu pentru consum. 2. (fig.; despre p─ârin╚Ťi, copii) lipsit de afec╚Ťiune ╚Öi umanitate. (dup─â fr. d├ęnatur├ę)
A DENATUR├ü ~├ęz tranz. 1) (substan╚Ťe, produse) A amesteca cu substan╚Ťe str─âine, modific├óndu-i natura; a falsifica. 2) fig. (sensul unor cuvinte, con╚Ťinutul unor idei etc.) A schimba ├«n mod inten╚Ťionat (mai ales ├«n scopuri necinstite); a r─âst─âlm─âci. /<fr. d├ęnaturer
DENATUR├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A DENATURA. 2) (despre oameni) Care este lipsit de sentimente fire╚Öti. Fiu ~. 3): Spirt ~ alcool destinat folosirii ├«n scopuri tehnice, fiind otr─âvitor pentru consuma╚Ťie. /v. a denatura
denatur├á v. 1. a schimba natura: nu denatura╚Ťi cugetarea mea; 2. a lipsi de sentimentele naturale; ambi╚Ťiunea denatureaz─â inima.
denaturat a. 1. c─âruia sÔÇÖa schimbat natura; 2. lipsit de sentimentele naturale, de afec╚Ťiune sau de umanitate: un fiu denaturat.
*denatur├ít, -─â adj. (fr. d├ęnatur├ę). Care nÔÇÖare sentimente pe care ╚Ťi le inspir─â de ordinar natura: un fi┼ş denaturat. Contrar acestor sentimente: o ac╚Ťiune denaturat─â. Spirt denaturat, spirt de ars la ma╚Öin─ş ca combustibil.
*denatur├ęz v. tr. (de- ╚Öi natur─â; fr. d├ęnaturer). Schimb constitu╚Ťiunea natural─â a unu─ş lucru, de ex., amestec├«nd ├«n spirt o substan╚Ť─â care-l face impropri┼ş consuma╚Ťiuni─ş (de a fi b─âut). Fig. Falsific: a denatura o informa╚Ťiune. Corpu, stric, ├«nr─â─şesc: politica denatureaz─â caracteru.
DENATURA vb. 1. a deforma, a poci, a schimonosi, a sc├«lcia, a st├«lci, a strop╚Öi, (fig.) a schingiui. (A ~ pronun╚Ťarea cuvintelor.) 2. a altera, a contraface, a deforma, a escamota, a falsifica, a m─âslui, a mistifica, a r─âst─âlm─âci, (fig.) a silui, (├«nv. fig.) a sminti, a str├«mba. (~ sensul, adev─ârul celor spuse de cineva.)
DENATURAT adj. 1. deformat, pocit, schimonosit, sc├«lciat, st├«lcit, stricat, strop╚Öit, (fig.) schingiuit. (O pronun╚Ťare ~ a cuvintelor.) 2. alterat, deformat, fals, mistificat, r─âst─âlm─âcit. (O afirma╚Ťie ~.)

Denaturat dex online | sinonim

Denaturat definitie

Intrare: denatura
denatura verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: denaturat
denaturat adjectiv