Dicționare ale limbii române
denaturánt, ~ă sn, a [At: LTR2 / Pl: ~nți, ~e / E: fr dénaturant] 1-2 (Substanță) care denaturează (1) (un produs).
DENATURÁNT, -Ă, denaturanți, -te, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru denaturarea unui produs. – Din fr. dénaturant.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DENATURÁNT, -Ă, denaturanți, -te, adj., s. n. (Substanță) folosită pentru denaturarea unui produs. – Din fr. dénaturant.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DENATURÁNT, denaturante, s. n. Substanță folosită pentru denaturarea unui produs.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
denaturánt1 adj. m., pl. denaturánți; f. denaturántă, pl. denaturánte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
denaturánt2 s. m., pl. denaturánți
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
denaturánt adj. m., s. m., pl. denaturánți; f. sg. denaturántă, pl. denaturánte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DENATURÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) care denaturează (un produs etc.). [Cf. fr. dénaturant].
DENATURÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care, adăugată unui produs, îi denaturează proprietățile inițiale. (< fr. dénaturant)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
DENATURÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care denaturează; în stare să denatureze. /<fr. dénaturant
- sursa: NODEX 2002
- permalink
DENATURÁNT2 ~e n. Substanță care are proprietatea de a denatura unele produse sau substanțe. /<fr. dénaturant
- sursa: NODEX 2002
- permalink
denaturant dex
Intrare: denaturant (adj.)
denaturant
adjectiv
Intrare: denaturant (s.m.)
denaturant
substantiv masculin