Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru demulare

demula vt [At: DN2 / Pzi: ~l├ęz / E: fr d├ęmouler] (C.i. obiecte) A scoate dintr-un tipar ├«n care a fost modelat.
demuláre sf [At: LTR2 / Pl: ~lắri / E: demula] Scoatere a unui obiect din tiparul în care a fost modelat Si: demulat1.
DEMUL├ü, demulez, vb. I. Tranz. A scoate dintr-un tipar ├«n care a fost modelat. ÔÇô Din fr. d├ęmouler.
DEMUL├üRE, demul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demula ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. demula.
DEMUL├ü, demulez, vb. I. Tranz. A scoate dintr-un tipar ├«n care a fost modelat. ÔÇô Din fr. d├ęmouler.
DEMUL├üRE, demul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a demula ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. demula.
demulá (a ~) vb., ind. prez. 3 demuleáză
demul├í vb., ind. prez. 1 sg. demul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. demule├íz─â
demuláre s. f., pl. demulări
DEMUL├ü vb. I. tr. A scoate dintr-un tipar ├«n care a fost modelat. [< fr. d├ęmouler].
DEMUL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a demula ╚Öi rezultatul ei. [< demula].
DEMUL├ü vb. tr. a scoate dintr-un tipar ├«n care a fost modelat. (< fr. d├ęmouler)
A DEMUL├ü ~├ęz tranz. (obiecte mulate) A scoate din form─â sau din matri╚Ť─â. /<fr. d├ęmouler

Demulare dex online | sinonim

Demulare definitie

Intrare: demula
demula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demulare
demulare substantiv feminin