demula vt [At: DN2 / Pzi: ~léz / E: fr démouler] (C.i. obiecte) A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat.

demuláre sf [At: LTR2 / Pl: ~lắri / E: demula] Scoatere a unui obiect din tiparul în care a fost modelat Si: demulat1.

DEMULÁ, demulez, vb. I. Tranz. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. – Din fr. démouler.

DEMULÁRE, demulări, s. f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. – V. demula.

DEMULÁ, demulez, vb. I. Tranz. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. – Din fr. démouler.

DEMULÁRE, demulări, s. f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. – V. demula.

demulá (a ~) vb., ind. prez. 3 demuleáză

demulá vb., ind. prez. 1 sg. demuléz, 3 sg. și pl. demuleáză

demuláre s. f., pl. demulări

DEMULÁ vb. I. tr. A scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. [< fr. démouler].

DEMULÁRE s.f. Acțiunea de a demula și rezultatul ei. [< demula].

DEMULÁ vb. tr. a scoate dintr-un tipar în care a fost modelat. (< fr. démouler)

A DEMULÁ ~éz tranz. (obiecte mulate) A scoate din formă sau din matriță. /<fr. démouler