demoralizator definitie

12 definiții pentru demoralizator

demoralizator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / V: (înv) ~tóriu / Pl: ~i, ~oáre / E: fr démoralisateur] 1-4 (Înv; îdt) (Persoană) care demoralizează (1-2).
DEMORALIZATÓR, -OÁRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizează; demoralizant. – Din fr. démoralisateur.
DEMORALIZATÓR, -OÁRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizează; demoralizant. – Din fr. démoralisateur.
DEMORALIZATÓR, -OÁRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizează; demoralizant, deprimant. Alt neajuns simțit va fi lucrarea demoralizatoare ce romanul va avea asupra unor cititori. GHEREA, ST. CR. I 265.
demoralizatór adj. m., pl. demoralizatóri; f. sg. și pl. demoralizatoáre
demoralizatór adj. → moralizator
DEMORALIZATÓR adj. v. descurajator.
DEMORALIZATÓR, -OÁRE adj. Demoralizant. [Cf. fr. démoralisateur].
DEMORALIZATÓR, -OÁRE adj. demoralizant. (< fr. démoralisateur)
DEMORALIZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) v. DEMORALIZANT. /<fr. démoralisateur
demoralizator a. și m. care demoralizează.
DEMORALIZATOR adj. demoralizant, deprimant, descurajant, descurajator, (fig.) demobilizator. (O situație ~.)

demoralizator dex

Intrare: demoralizator
demoralizator adjectiv