Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru demoralizator

demoralizator, ~oare smf, a [At: NEGULICI / V: (├«nv) ~t├│riu / Pl: ~i, ~o├íre / E: fr d├ęmoralisateur] 1-4 (├Änv; ├«dt) (Persoan─â) care demoralizeaz─â (1-2).
DEMORALIZAT├ôR, -O├üRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizeaz─â; demoralizant. ÔÇô Din fr. d├ęmoralisateur.
DEMORALIZAT├ôR, -O├üRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizeaz─â; demoralizant. ÔÇô Din fr. d├ęmoralisateur.
DEMORALIZAT├ôR, -O├üRE, demoralizatori, -oare, adj. Care demoralizeaz─â; demoralizant, deprimant. Alt neajuns sim╚Ťit va fi lucrarea demoralizatoare ce romanul va avea asupra unor cititori. GHEREA, ST. CR. I 265.
demoralizatór adj. m., pl. demoralizatóri; f. sg. și pl. demoralizatoáre
demoralizat├│r adj. Ôćĺ moralizator
DEMORALIZATÓR adj. v. descurajator.
DEMORALIZAT├ôR, -O├üRE adj. Demoralizant. [Cf. fr. d├ęmoralisateur].
DEMORALIZAT├ôR, -O├üRE adj. demoralizant. (< fr. d├ęmoralisateur)
DEMORALIZAT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) v. DEMORALIZANT. /<fr. d├ęmoralisateur
demoralizator a. și m. care demoralizează.
DEMORALIZATOR adj. demoralizant, deprimant, descurajant, descurajator, (fig.) demobilizator. (O situa╚Ťie ~.)

Demoralizator dex online | sinonim

Demoralizator definitie

Intrare: demoralizator
demoralizator adjectiv