Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru demoralizare

demoraliz├í vtr [At: I. GOLESCU, C. / V: (├«nv) desm~ / Pzi: ~z├ęz / E: fr d├ęmoraliser] 1-2 (├Änv) A (se) corupe. 3-4 (A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â sau) a-╚Öi pierde ├«ncrederea ├«n sine ╚Öi curajul Si: a (se) descuraja, a (se) deprima.
demoraliz├íre sf [At: ASACHI, S. L. II, 80 / V: (├«nv) desm~ / Pl: ~zß║»ri / E: demoraliza] 1 (├Änv) Corup╚Ťie (1). 2 Descurajare.
DEMORALIZ├ü, demoralizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde ├«ncrederea ├«n sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. ÔÇô Din fr. d├ęmoraliser.
DEMORALIZ├üRE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoraliza╚Ťie. 2. (├Änv.) Imoralitate, desfr├óu, corup╚Ťie. ÔÇô V. demoraliza.
DEMORALIZ├ü, demoralizez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â sau a-╚Öi pierde ├«ncrederea ├«n sine; a (se) descuraja, a (se) deprima. ÔÇô Din fr. d├ęmoraliser.
DEMORALIZ├üRE, demoraliz─âri, s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare; demoraliza╚Ťie. 2. (├Änv.) Imoralitate, desfr├óu, corup╚Ťie. ÔÇô V. demoraliza.
DEMORALIZ├ü, demoralizez, vb. I. Tranz. A face pe cineva s─â-╚Öi piard─â ├«ncrederea ├«n sine; a descuraja, a deprima. Trebuie s─â sco╚Ťi neap─ârat regimentul III, pe care Solomon ╚Öi Odobescu l-au demoralizat ╚Öi destr─âmat. CAMIL PETRESCU, B. 134. Constatarea acestei st├«ng─âcii ├«n arta conversa╚Ťiei ├«l demoraliz─â definitiv. C. PETRESCU, C. V. 196. [Boala] m-a demoralizat foarte mult. CARAGIALE, O. VII 209.
DEMORALIZ├üRE s. f. 1. Faptul de a (se) demoraliza; descurajare, deprimare. Sl─âbiciunea fundamental─â a armatelor imperialiste const─â ├«ntr-aceea c─â r─âzboiul nejust, ├«n slujba c─âruia s├«nt puse, duce la demoralizarea osta╚Öilor ╚Öi creeaz─â premisele descompunerii acestor armate. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2438. 2. (├Änvechit) Imoralitate. Ea cu limba ascu╚Ťit─â clevete╚Öte-ntreaga fire, Contra demoraliz─ârii propov─âduie-nfocat─â. EMINESCU, O. IV 222.
demoralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 demoralizeáză
demoralizáre s. f., g.-d. art. demoralizắrii
demoraliz├í vb., ind. prez. 1 sg. demoraliz├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. demoralize├íz─â
demoralizáre s. f., g.-d. art. demoralizării; pl. demoralizări
DEMORALIZÁ vb. v. descuraja.
DEMORALIZÁRE s. v. descurajare.
A demoraliza Ôëá a ├«mb─ârb─âta, a ├«ncuraja
DEMORALIZ├ü vb. I. tr., refl. A (se) descuraja, a (se) deprima. [Cf. fr. d├ęmoraliser].
DEMORALIZ├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) demoraliza ╚Öi rezultatul ei; stare de descurajare, demobilizare, depresiune, demoraliza╚Ťie. [< demoraliza].
DEMORALIZ├ü vb. tr., refl. a (se) descuraja, a (se) deprima. (< fr. d├ęmoraliser)
A DEMORALIZ├ü ~├ęz tranz. A face s─â se demoralizeze; a descuraja. /<fr. d├ęmoraliser
A SE DEMORALIZ├ü m─â ~├ęz intranz. A pierde siguran╚Ťa ├«n for╚Ťele proprii; a se descuraja. /<fr. d├ęmoraliser
demoralizà v. 1. a face imoral, a corupe; 2. a descuraja: înfrângerile demoralizează oștirea.
demoralizare f. ac╚Ťiunea de a demoraliza ╚Öi starea celui demoralizat.
*demoraliza╚Ťi├║ne f. (fr. d├ęmoralisation). Ac╚Ťiunea de a demoraliza ╚Öi starea celu─ş demoralizat. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ma─ş ales -├íre.
*demoraliz├ęz v. tr. (de- ╚Öi moralizez; fr. d├ęmoraliser). Corup obice─şurile, fac imoral. Descurajez: ├«nfr├«ngerile l-a┼ş demoralizat.
DEMORALIZA vb. a (se) deprima, a (se) descuraja, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)
DEMORALIZARE s. depresiune, deprimare, descurajare, (livr.) marasm, (├«nv.) demoraliza╚Ťie, (fig.) demobilizare. (Stare de ad├«nc─â ~.)

Demoralizare dex online | sinonim

Demoralizare definitie

Intrare: demoraliza
demoraliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demoralizare
demoralizare substantiv feminin