demoralizație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr démoralisation] 1 (Înv) Corupție. 2 Descurajare.

DEMORALIZÁȚIE s. f. (Înv.) Demoralizare. – Din fr. démoralisation.

DEMORALIZÁȚIE, demoralizații, s. f. (Înv.) Demoralizare. – Din fr. démoralisation.

demoralizáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. demoralizáția (-ți-a), g.-d. demoralizáții, art. demoralizáției

demoralizáție s. f. (sil. -ți-e), art. demoralizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. demoralizáției; pl. demoralizáții

DEMORALIZÁȚIE s. v. demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare.

DEMORALIZÁȚIE s.f. (Rar) Demoralizare. [< fr. démoralisation].

*demoralizațiúne f. (fr. démoralisation). Acțiunea de a demoraliza și starea celuĭ demoralizat. – Și -áție, dar maĭ ales -áre.

demoralizație s. v. DEMORALIZARE. DEPRESIUNE. DEPRIMARE. DESCURAJARE..