demontat definitie

2 intrări

27 definiții pentru demontat

demonta vt [At: BARCIANU / V: dezm~ / Pzi: ~téz / E: fr démonter] 1 A desface un mecanism, un aparat, un instrument în părțile lui componente. 2 (Fig) A descuraja pe cineva. 3 (Fig) A deprima pe cineva. 4 (Fig) A dezorienta pe cineva. 5 (Fig) A extenua pe cineva.
demontát1 sn [At: V. ROM. septembrie 1954, 16 / E: demonta] 1 Demontare (1). 2 (Fig) Descurajare (1-2). 3 (Fig) Deprimare (1). 4 (Fig) Dezorientare (1). 5 (Fig) Extenuare.
demontát2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, P. 128 / Pl: ~ați, ~e / E: demonta] 1 (D. obiecte, piese etc.) Desfăcut în părțile componente. 2 (Fig) Descurajat2. 3 (Fig) Deprimat2. 4 (Fig) Dezorientat2. 5 (Arg) Purtat prin praf.
dezmontá v vz demonta[1] modificată
DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.
DEMONTÁT s. n. Faptul de a demonta. – V. demonta.
DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. în părțile lui componente. ♦ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. – Din fr. démonter.
DEMONTÁT s. n. Faptul de a demonta; demontare. – V. demonta.
DEMONTÁ, demontez, vb. I. Tranz. A desface un obiect montat, un mecanism, un aparat sau un instrument în părțile lui componente. (Refl. pas.) Tu trebuie să rămîi cu mine, ca să vezi cum se demontează o piesă. PAS, Z. I 307. ♦ Fig. (Franțuzism, cu privire la oameni) A descuraja, a dezorienta. Tudor Stănescu-Stoian nu păru demontat de întrerupere. C. PETRESCU, O. P. I 88.
DEMONTÁT s. n. Acțiunea de a demonta; demontare.
demontá (a ~) vb., ind. prez. 3 demonteáză
demontát s. n.
demontá vb., ind. prez. 1 sg. demontéz, 3 sg. și pl. demonteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. demontéze
demontát s. n.
DEMONTÁT adj. desfăcut. (O piesă ~ dintr-un ansamblu.)
DEMONTÁT s. v. demontare.
A demonta ≠ a asambla, a monta, a remonta
Demontat ≠ montat
DEMONTÁ vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o mașină etc.) în părțile componente. ♦ (Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr. démonter].
DEMONTÁT s.n. Demontare. [< demonta].
DEMONTÁ vb. tr. 1. a desface, a descompune (un mecanism, o mașină) în piesele componente. 2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva). (< fr. démonter)
DEMONTÁT s. n. demontare. (< demonta)
A DEMONTÁ ~éz tranz. 1) (mecanisme, aparate, instalații) A desface în părțile componente. 2) fig. (persoane) A face să piardă siguranța în forțele proprii; a descuraja. /<fr. démonter
demontà v. a desface bucățile ce compun un mecanism: a demonta o pendulă.
*demontéz v. tr. (fr. démonter, d. monter, a monta). Desfac bucățile din care se compune un lucru, descĭocălez: a demonta un pat, o mașină.
DEMONTAT adj. desfăcut. (O piesă ~ dintr-un ansamblu.)
DEMONTAT s. demontare. (~ unei piese.)

demontat dex

Intrare: demonta
demonta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demontat
demontat substantiv neutru adjectiv