Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru demontat

demonta vt [At: BARCIANU / V: dezm~ / Pzi: ~t├ęz / E: fr d├ęmonter] 1 A desface un mecanism, un aparat, un instrument ├«n p─âr╚Ťile lui componente. 2 (Fig) A descuraja pe cineva. 3 (Fig) A deprima pe cineva. 4 (Fig) A dezorienta pe cineva. 5 (Fig) A extenua pe cineva.
demontát1 sn [At: V. ROM. septembrie 1954, 16 / E: demonta] 1 Demontare (1). 2 (Fig) Descurajare (1-2). 3 (Fig) Deprimare (1). 4 (Fig) Dezorientare (1). 5 (Fig) Extenuare.
demont├ít2, ~─â a [At: CAMIL PETRESCU, P. 128 / Pl: ~a╚Ťi, ~e / E: demonta] 1 (D. obiecte, piese etc.) Desf─âcut ├«n p─âr╚Ťile componente. 2 (Fig) Descurajat2. 3 (Fig) Deprimat2. 4 (Fig) Dezorientat2. 5 (Arg) Purtat prin praf.
dezmontá v vz demonta[1] modificată
DEMONT├ü, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. ├«n p─âr╚Ťile lui componente. ÔÖŽ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. ÔÇô Din fr. d├ęmonter.
DEMONT├üT s. n. Faptul de a demonta. ÔÇô V. demonta.
DEMONT├ü, demontez, vb. I. Tranz. A desface un aparat, un mecanism, un instrument etc. ├«n p─âr╚Ťile lui componente. ÔÖŽ Fig. A descuraja, a deprima, a dezorienta pe cineva; a obosi, a extenua pe cineva. ÔÇô Din fr. d├ęmonter.
DEMONT├üT s. n. Faptul de a demonta; demontare. ÔÇô V. demonta.
DEMONT├ü, demontez, vb. I. Tranz. A desface un obiect montat, un mecanism, un aparat sau un instrument ├«n p─âr╚Ťile lui componente. (Refl. pas.) Tu trebuie s─â r─âm├«i cu mine, ca s─â vezi cum se demonteaz─â o pies─â. PAS, Z. I 307. ÔÖŽ Fig. (Fran╚Ťuzism, cu privire la oameni) A descuraja, a dezorienta. Tudor St─ânescu-Stoian nu p─âru demontat de ├«ntrerupere. C. PETRESCU, O. P. I 88.
DEMONT├üT s. n. Ac╚Ťiunea de a demonta; demontare.
demontá (a ~) vb., ind. prez. 3 demonteáză
demontát s. n.
demont├í vb., ind. prez. 1 sg. demont├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. demonte├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. demont├ęze
demontát s. n.
DEMONTÁT adj. desfăcut. (O piesă ~ dintr-un ansamblu.)
DEMONTÁT s. v. demontare.
A demonta Ôëá a asambla, a monta, a remonta
Demontat Ôëá montat
DEMONT├ü vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o ma╚Öin─â etc.) ├«n p─âr╚Ťile componente. ÔÖŽ (Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr. d├ęmonter].
DEMONTÁT s.n. Demontare. [< demonta].
DEMONT├ü vb. tr. 1. a desface, a descompune (un mecanism, o ma╚Öin─â) ├«n piesele componente. 2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva). (< fr. d├ęmonter)
DEMONTÁT s. n. demontare. (< demonta)
A DEMONT├ü ~├ęz tranz. 1) (mecanisme, aparate, instala╚Ťii) A desface ├«n p─âr╚Ťile componente. 2) fig. (persoane) A face s─â piard─â siguran╚Ťa ├«n for╚Ťele proprii; a descuraja. /<fr. d├ęmonter
demont├á v. a desface buc─â╚Ťile ce compun un mecanism: a demonta o pendul─â.
*demont├ęz v. tr. (fr. d├ęmonter, d. monter, a monta). Desfac buc─â╚Ťile din care se compune un lucru, desc─şoc─âlez: a demonta un pat, o ma╚Öin─â.
DEMONTAT adj. desf─âcut. (O pies─â ~ dintr-un ansamblu.)
DEMONTAT s. demontare. (~ unei piese.)

Demontat dex online | sinonim

Demontat definitie

Intrare: demonta
demonta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: demontat
demontat substantiv neutru adjectiv