Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru demonstrativ

demonstrat├şv, ~─â a [At: V─éC─éRESCU, GR. 441/4 / V: (├«nv) dim~, ~os~ / Pl: ~i, ~e / E: fr d├ęmonstratif, it dimonstrativo, lat demonstrativus] 1 (Grm; ├«s) Pronume ~ Pronume care arat─â locul ├«n timp sau ├«n spa╚Ťiu al unui obiect fa╚Ť─â de vorbitor. 2 (Grm; ├«s) Adjectiv ~ Adjectiv care arat─â dep─ârtarea sau apropierea unui obiect fa╚Ť─â de vorbitor. 3 Care demonstreaz─â sau serve╚Öte la o demonstra╚Ťie (1-2) Si: ilustrativ. 4 (D. gesturi, manifest─âri ale oamenilor) Care exprim─â, ├«n mod ostentativ, un sentiment, o p─ârere etc.
DEMONSTRAT├ŹV, -─é, demonstrativi, -e, adj. 1. Care demonstreaz─â sau serve╚Öte la o demonstra╚Ťie; ilustrativ. 2. (Despre gesturi, manifest─âri etc.) Care exprim─â, ├«n mod ostentativ, un sentiment, o p─ârere etc. 3. (├Än sintagmele) Pronume demonstrativ = pronume care arat─â locul ├«n timp sau ├«n spa╚Ťiu al unui obiect fa╚Ť─â de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care arat─â dep─ârtarea sau apropierea unui obiect. ÔÇô Din fr. d├ęmonstratif, lat. demonstrativus.
DEMONSTRAT├ŹV, -─é, demonstrativi, -e, adj. 1. Care demonstreaz─â sau serve╚Öte la o demonstra╚Ťie; ilustrativ. 2. (Despre gesturi, manifest─âri etc.) Care exprim─â, ├«n mod ostentativ, un sentiment, o p─ârere etc. 3. (├Än sintagmele) Pronume demonstrativ = pronume care arat─â locul ├«n timp sau ├«n spa╚Ťiu al unui obiect fa╚Ť─â de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care arat─â dep─ârtarea sau apropierea unui obiect. ÔÇô Din fr. d├ęmonstratif, lat. demonstrativus.
DEMONSTRAT├ŹV, -─é, demonstrativi, -e, adj. 1. Care demonstreaz─â sau serve╚Öte la demonstrare. V. ilustrativ. Exemplu demonstrativ. Lec╚Ťie demonstrativ─â. ÔŚŐ (Mil.) Exerci╚Ťiu (teoretic) demonstrativ = exerci╚Ťiu tactic ├«n care se arat─â modul cel mai corect de execu╚Ťie a unei teme de lupt─â; exerci╚Ťiu model. Tragere demonstrativ─â = tragere la care se demonstreaz─â puterea de p─âtrundere a proiectilului prin diferite obstacole pe care le poate ├«nt├«lni pe traiectoria lui. 2. Care d─â pe fa╚Ť─â ostentativ un sentiment, o p─ârere, o atitudine etc. Gest demonstrativ. Ôľş A plecat spre ie╚Öire... cu un dispre╚Ť demonstrativ pentru portar. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 115. 3. (Gram., ├«n expr.) Pronume demonstrativ = pronume care ├«nlocuie╚Öte un substantiv, ar─ât├«nd totodat─â locul (├«n timp sau ├«n spa╚Ťiu al) obiectului respectiv fa╚Ť─â de vorbitor. Adjectiv demonstrativ = adjectiv care ├«nso╚Ťe╚Öte substantivele, determin├«ndu-le ╚Öi indic├«nd dep─ârtarea sau apropierea acestora ├«n timp sau ├«n spa╚Ťiu.
demonstrat├şv adj. m., pl. demonstrat├şvi; f. demonstrat├şv─â, pl. demonstrat├şve
demonstrat├şv adj. m., pl. demonstrat├şvi; f. sg. demonstrat├şv─â, pl. demonstrat├şve
DEMONSTRAT├ŹV adj. 1. exemplificativ, ilustrativ. (O experien╚Ť─â chimic─â ~.) 2. (GRAM.) (├«nv.) ar─ât─âtor. (Pronume ~.) 3. v. ostentativ.
DEMONSTRAT├ŹV, -─é adj. 1. Care folose╚Öte pentru a demonstra; ilustrativ. ÔŚŐ Pronume demonstrativ = pronume care ╚Ťine locul unui substantiv, indic├ónd ╚Öi locul obiectului respectiv fa╚Ť─â de vorbitor; adjectiv demonstrativ = adjectiv care ├«nso╚Ťe╚Öte un substantiv, determin├óndu-l ╚Öi indic├ónd dep─ârtarea sau apropierea acestuia ├«n timp ╚Öi spa╚Ťiu. 2. Care manifest─â, care arat─â ostentativ un sentiment, o atitudine etc. [Cf. lat. demonstrativus, fr. d├ęmonstratif].
DEMONSTRAT├ŹV, -─é adj. 1. care demonstreaz─â, care serve╚Öte pentru a demonstra; ilustrativ. ÔÖŽ pronume ~ = pronume care arat─â locul ├«n timp ╚Öi spa╚Ťiu al obiectului fa╚Ť─â de vorbitor; adjectiv ~ = adjectiv care indic─â dep─ârtarea sau apropierea unui obiect; articol ~ = articol adjectival. 2. care manifest─â, care arat─â ostentativ un sentiment, o atitudine etc. (< fr. d├ęmonstratif, lat. demonstrativus)
DEMONSTRAT├ŹV ~─â (~i, ~e) 1) Care demonstreaz─â ceva; servind la demonstra╚Ťia unor lucruri. 2): Pronume ~ pronume care arat─â raporturi spa╚Ťiale ├«ntre persoana vorbitoare ╚Öi obiectul sau persoana despre care este vorba. Adjectiv ~ adjectiv care arat─â dep─ârtarea sau apropierea unui obiect. 3) Care manifest─â deschis ╚Öi ├«n mod v─âdit o anumit─â atitudine sau un anumit sentiment, de regul─â depreciativ. /<fr. d├ęmonstratif, lat. demonstrativus
demonstrativ a. 1. ce serv─â a demonstra: prob─â demonstrativ─â; 2. care d─â u╚Öor s─â ├«n╚Ťeleag─â ce cuget─â: caracter demonstrativ; 3. Gram. se zice de pronumele ce serv─â a indica cu preciziune: acest, acel; 4. gen demonstrativ, ├«n retoric─â, care are de obiect elogiul sau blamul, expunerea unei teze morale sau filozofice.
*demonstrat├şv, -─â adj. (lat. demonstrativus). Care demonstreaz─â: argument demonstrativ. Care face multe demonstra╚Ťiun─ş de amici╚Ťie or─ş de du╚Öm─ânie, care nu ascunde ce─şa ce ce cuget─â: persoan─â demonstrativ─â. Ret. Gen demonstrativ, al c─âru─ş obiect e lauda sa┼ş reprobarea. Gram. Pronume demonstrativ, care arat─â, ca: acesta, acela. Adv. ├Än mod demonstrativ.
DEMONSTRATIV adj. 1. exemplificativ, ilustrativ. (O experien╚Ť─â chimic─â ~.) 2. (GRAM.) (├«nv.) ar─ât─âtor. (Pronume ~.) 3. ostentativ, provocator. (O atitudine ~.)
DEMONSTRAT├ŹV, -─é adj. (cf. lat. demonstrativus, fr. d├ęmonstratif): ├«n sintagmele articol demonstrativ, adjectiv demonstrativ ╚Öi pronume demonstrativ (v.).

Demonstrativ dex online | sinonim

Demonstrativ definitie

Intrare: demonstrativ
demonstrativ adjectiv