demonolatrie definitie

9 definiții pentru demonolatrie

demonolatríe sf [At: NEGULICI / Pl: ~ii / E: fr démonolâtrie] Adorație a demonilor.
DEMONOLATRÍE s. f. Adorație a demonilor. – Din fr. démonolâtrie.
DEMONOLATRÍE s. f. Adorație a demonilor. – Din fr. démonolâtrie.
demonolatríe (-la-tri-) s. f., art. demonolatría, g.-d. demonolatríi, art. demonolatríei
demonolatríe s. f. (sil. -tri-), art. demonolatría, g.-d. demonolatríi, art. demonolatríei
DEMONOLATRÍE s.f. Adorație a demonilor. [Gen. -iei. / < fr. demonolâtrie, cf. gr. daimon – demon, latreia – adorație].
DEMONOLATRÍE s. f. adorare a demonilor. (< fr. démonolâtrie)
DEMONOLATRÍE f. Adorare a demonilor. [Art. demonolatria; G.-D. demonolatriei; Sil. -tri-e] /<fr. démonolâtrie
DEMONO- „demon, diavol”. ◊ gr. daimon „zeu, ființă supranaturală” > fr. démono-, it. id., engl. id., germ. dämono- > rom. demono-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de diavoli; ~graf (v. -graf), s. m. și f., autor al unor scrieri despre demoni; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care tratează despre credințele religioase referitoare la demoni; ~latrie (v. -latrie), s. f., adorație a demonilor; ~latru (v. -latru), adj., s. m. și f., (persoană) care adoră demonii; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul demonilor; ~manie (v. -manie), s. f., tulburare mintală care constă în credința de a fi stăpînit de forțe diabolice; sin. demonopatie; ~patie (v. -patie), s. f., demonomanie*.

demonolatrie dex

Intrare: demonolatrie
demonolatrie substantiv feminin
  • silabisire: -tri-